Si uite , până aici a fost 2013. Facem un pic de pauză. Urmează noaptea
dintre ani. Apoi începe 2014.Am încercat să-mi amintesc momentele frumoase din 2013.Un an cu un inceput groaznic dar cu un final grovaz de bun.
Un an in care am râs, am zâmbit! M-am încruntat, am alungat gânduri și umbre, iar am zâmbit, iar am râs, iar m-am incruntat!Am muncit ... am meditat mult, mi-am cautat linistea interioara... si iar am muncit. Dar .. s-a meritat.
Oameni … Câți oameni noi, câte intrări frumoase, reveniri spectaculoase, ce apariții cu ștaif.Câteva înstrăinări. O pierdere sau două ....Încredere pusă în depozitul cu lucruri importante.Experiențe noi.Orase noi vizitate.Drumuri. Muzici. Mare.Voluntariat.
Lecții. Câte lecții – pe zile, pe ore, pe luni, pe secunde – despre simplitate, despre bunătate, despre umanitate. Despre tot ce este important și despre tot ce trebuie să rămână.Una dintre cele mai importante lectii din anul acesta a fost alocarea timpului... trece prea repede si haotic ca sa ne permitem sa il pierdem oriunde si cu oricine... Am stabilit prioritati , oameni importanti pentru mine, care sunt demni de putinul timp care il am liber , si sunt mandra ca mai exista astfel de oameni
Și rămâne.
A fost un an al experientei, al regasirii si al iubirii. Am iubit neclintit tot ce am iubit dintotdeauna și am mai iubit în plus.Pentru că se poate. Am avut parte de experiente multiple – care…. nu se încurcă, nu se amestecă. Ele nu au vechime. Ele te trezesc, te adorm, te țin în viață.
A fost un an al împăcărilor. M-am împăcat cu câteva adevăruri. Nu le-am vrut, nu mi-au plăcut. Aș fi tras cu dinții mii de kilometri, ca să schimb, ca să refac, dar … nu aș fi ajuns niciodată cum trebuie, unde trebuie. Demn, la jumătatea drumului dintre noi.. Unul din noi va fi tot timpul în spatele celuilalt. M-am împăcat cu asta. A fost un an al mirărilor.
A fost un an norocos.Un an cu multe povești.Un an în care au încăput atâtea.
Care s-a terminat atât de repede .Nu am făcut aproape nimic din lista de anul trecut și atâtea dintr-o listă care s-a scris singură – cu vise, magie, spirit, curaj, nebunie. Cu frică, curiozitate și chiar cu amețeală.
În decembrie, oamenii trag linii, își fac liste, își pun dorințe.Eu am tot ce-mi trebuie. Ce-mi lipsește, tot timpul apare.Ce e rău pentru mine, pleacă singur.Aproape tot timpul ceva mă surprinde. Văd. Simt. Am.
Eu nu pot să trag linii. Eu pun virgulă, de pauză,si merg, merg, merg prin lume. De-a lungul și de-a latul ei. Culeg stări, amintiri. Întâlnesc și petrec oameni.
Ce dorință să-mi pun? Nimeni nu poate să mă facă mică.Mai pot dormi acum cea mai lungă noapte din an? Mai pot alerga desculță dimineața la brad, ignorând mirosul de vanilie din bucătărie?Mai pot. Dar e diferit totul …Si pana la urma daca nu ai ce dorinte sa iti spui , sau ce cadouri sa iti doresti, inseamna ca esti un om fericit si implinit.
Si totusi... sa nu uitam ca, fericirea nu e ceva facut, ea vine din faptele noastre!
