Iar iubirea va ramane tot acolo, tacuta, ghemuita undeva intr-un ungher al lumii. De acolo cateodata o vom recunoaste si o vom duce de mana spre prima statie de autobuz si îi vom sterge lacrimile cu batista care mai pastreaza parfumul unei persoane duse de mult din viata noastra. Altadata vom trece pe langa ea fara s-o vedem, s-ar putea sa ne sperie daca o sa ne sara brusc in cale. Alteori o s-o gasim vulgara, numai buna sa umple un gol de o noapte.De multe ori s-ar putea sa fie doar o copie, ca si ingerii si inimioarele de Dragobete.
Personal cred ca iubirea e una, imuabila, pura, neatisa de bani sau comert. Ea,pana la urma , nu poate fi decat umbra sufletului nostru confruntat cu desertul singuratatii. Ce daca unii vor s-o arate, ce daca unii se iluzioneaza ca o pot cumpara … Poetii o canta, cantaretii ne-o strecoara in suflete, proxenetii o trafichează pe stradă. E o mare discriminare sa spui: iubirea mea de acum este adevarata iubire! Ea, iubirea, te-a invatat sa spui asta si te-a pacalit. Cand va pleca, o sa ramai doar cu acea frază sculptată, menită doar sa te doară mai tare. Traieste-o, nu o teoretiza. Iubeste-o, nu o diviniza. Primeste-o, nu o compara cu a altora.
Iubirea ne arată ca nu suntem consecventi, ca nu suntem atat de seriosi pe cat ne-am dori, ca nici nu suntem suflete reci, cum credem cand murim pentru o vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu