Sinele si alteritatea

Comunicarea interpersonala incepe prin comunicarea cu sine. Ea nu poate fi inteleasa, explicata i desfa urata eficient fara o raportare la conceptul de sine, pentru ca intre el i lume se afla o relatie directa. Existenta conceptiei despre sine este legata de con tientizarea sinelui i a celorlalti, iar comunicarea cu altii asigura dezvoltarea personalitatii, cre terea i afirmarea sinelui. Permanenta raportare la celalalt i la sine este un element inevitabil al interactiunii sociale. Maniera in care individul comunica cu ceilalti este puternic influentata de maniera in care el se percepe pe sine insu i, adica de valoarea i puterea pe care el i-o atribuie sie i. In toate formele de comunicare i indiferent de nivelul la care aceasta are loc, pivotul central al afirmarii eului este con tiinta de sine. „Maniera in care se valorizeaza pe sine determina maniera sa de a comunica cu ceilalti. Con tiinta de sine este forma de perceptie interiorizata prin care omul se raporteaza simultan la sine insu i, la lumea sa interioara, ca i la exterior, la lumea in care traie te. Con tiinta de sine este perceptia propriei identitati ca i parte a lumii”i. Imaginea de sine comporta o importanta majora pentru comportamentele noastre. Succesele conduc la noi succese, in timp ce e ecurile antreneaza noi e ecuri, ceea ce inseamna ca sinele are valoare reglatoare, putand antrena serii de succese i e ecuri, angajare sau neparticipare, exaltare sau inhibare. Ficher considera ca „sinele reprezinta elementul cheie, esential al comunicarii interpersonale”. Jung considera ca „sinele ar putea fi caracterizat drept un fel de compensatie a conflictului dintre interior i exterior. Aceasta formulare este adecvata in masura in care sinele are caracterul a ceva ce este un rezultat, tel atins, ceva constituit numai treptat i devenit perceptibil cu mari eforturi”ii. Adler i Towne in lucrarea „Comunicare i interactiune”, ne ofera o schematizare a conceptului de sine, considerand ca putem vorbi despre „sinele material”, constituit din sinele somatic care trimite la trasaturile fetei i conditiile fizice ale persoanei i sinele posesiv care face referire la tot ceea ce poseda o persoana. Celalalt tip este reprezentat de „sinele personal” i se refera la imaginea sinelui, incluzand sentimente, atitudini, interese, gesturi, calitati, defecte, care apartin persoanei respective; el face trimitere la identitatea de sine, ce include ideologia i identitatea abstracta a persoanei. Ceea ce asigura dezvoltarea sinelui, a personalitatii, nu este alta decat comunicarea, in cadrul careia are loc o prezentare, ceea ce inseamna a comunica unei alte persoane, verbal sau non-verbal, cate „ceva” despre propria persoana, „ceva” pe care nimeni nu poate sa-l cunoasca fara ajutorul tau.

Intr-un studiu efectuat asupra varstelor tipice pentru dezvoltarea conceptiei despre sine, Lewis i Brooks-Gunn au identificat trei componente diferite ale conceptiei despre sine:

sinele existential, sinele categorial i sinele intim iii. Sinele existential este prima componenta care se dezvolta in conceptia despre sine i cuprinde informatii despre propria persoana care-l fac pe individ sa fie special, conferindu-i unicitate. Daca sinele existential ne diferentiaza, sinele categorial ofera informatii despre asemanarea cu alti oameni, precum inaltimea, sexul, varsta etc. Sinele intim completeaza aceasta triada i face referire la imaginea de sine, evaluarea i stima de sine aparute atunci cand copilul incepe sa con tientizeze care sunt expectantele i pretentiile societatii. Cercetarile efectuate de catre psihologi au demonstrat ca deosebirea dintre om i majoritatea animalelor consta in aceea ca omul poseda o conceptie de sine i ca numai maimutele ar detine o conceptie asemanatoare cu a acestuia.

Indemnul biblic „Cunoa te-te pe tine insuti” capata io alta motivatie : pentru a-i cunoa te pe altii. In acest context,interrelationarea nu poate exista decat prin comunicare,pentru ca ea va asigura dezvoltarea personalitatii, cre terea i implinirea sinelui. Comunicarea nu poate fi gandita doar ca placere de a relationa, ci bucuria comunicarii provine din confirmari. Iar cea mai mare parte a comunicarilor noastre urmaresc acest scop, de a verifica in ceilalti imaginea noastra.

Stiinta de a ramane tu insuti in imprejurari care te depasesc, se invata.