Un an grozav

Si uite , până aici a fost 2013. Facem un pic de pauză. Urmează noaptea dintre ani. Apoi începe 2014.
Am încercat să-mi amintesc momentele frumoase din 2013.Un an cu un inceput groaznic dar cu un final grovaz de bun.
Un an in care am râs, am zâmbit! M-am încruntat, am alungat gânduri și umbre, iar am zâmbit, iar am râs, iar m-am incruntat!Am muncit ... am meditat mult, mi-am cautat linistea interioara... si iar am muncit. Dar .. s-a meritat.
Oameni … Câți oameni noi, câte intrări frumoase, reveniri spectaculoase, ce apariții cu ștaif.Câteva înstrăinări. O pierdere sau două ....Încredere pusă în depozitul cu lucruri importante.Experiențe noi.Orase noi vizitate.Drumuri. Muzici. Mare.Voluntariat.
Lecții. Câte lecții  – pe zile, pe ore, pe luni, pe secunde – despre simplitate, despre bunătate, despre umanitate. Despre tot ce este important și despre tot ce trebuie să rămână.Una dintre cele mai importante lectii din anul acesta a fost alocarea timpului... trece prea repede si haotic ca sa ne permitem sa il pierdem oriunde si cu oricine... Am stabilit prioritati , oameni importanti pentru mine, care sunt demni de putinul timp care il am liber , si sunt mandra ca mai exista astfel de oameni
Și rămâne.
A fost un an al  experientei, al regasirii si al iubirii. Am iubit neclintit tot ce am iubit dintotdeauna și am mai iubit în plus.Pentru că se poate. Am avut parte de experiente multiple – care…. nu se încurcă, nu se amestecă. Ele nu au vechime. Ele te trezesc, te adorm, te țin în viață.
A fost un an al împăcărilor. M-am împăcat cu câteva adevăruri. Nu le-am vrut, nu mi-au plăcut. Aș fi tras cu dinții mii de kilometri, ca să schimb, ca să refac, dar … nu aș fi ajuns niciodată cum trebuie, unde trebuie. Demn, la jumătatea drumului dintre noi.. Unul din noi va fi tot timpul în spatele celuilalt. M-am împăcat cu asta. A fost un an al mirărilor.
A fost un an norocos.Un an cu multe povești.Un an în care au încăput atâtea.
Care s-a terminat atât de repede .Nu am făcut aproape nimic din lista de anul trecut și atâtea dintr-o listă care s-a scris singură – cu vise, magie, spirit, curaj, nebunie. Cu frică, curiozitate și chiar cu amețeală.

În decembrie, oamenii trag linii, își fac liste, își pun dorințe.Eu am tot ce-mi trebuie. Ce-mi lipsește, tot timpul apare.Ce e rău pentru mine, pleacă singur.Aproape tot timpul ceva mă surprinde. Văd. Simt. Am.
Eu nu pot să trag linii. Eu pun virgulă, de pauză,si merg, merg, merg prin lume. De-a lungul și de-a latul ei. Culeg stări, amintiri. Întâlnesc și petrec oameni.
Ce dorință să-mi pun? Nimeni nu poate să mă facă mică.Mai pot dormi acum cea mai lungă noapte din an? Mai pot alerga desculță dimineața la brad, ignorând mirosul de vanilie din bucătărie?Mai pot. Dar e diferit totul …Si pana la urma daca nu ai ce dorinte sa iti spui , sau ce cadouri sa iti doresti, inseamna ca esti un om fericit si implinit.
 Si totusi... sa nu uitam ca, fericirea nu e ceva facut, ea vine din faptele noastre!

Lantul reusitelor

S-au scris zeci de mii de cărţi şi poate sute de mii de articole. Şi-au spus părerea filozofi sau oameni simpli. S-au băut probabil milioane de cafele şi pahare de vin în jurul aceleiaşi discuţii.

Ce atrage succesul şi mai ales ce face ca reuşitele să vină unele după altele?

 

Dacă ar trebui să alegi, ai lua cina cu un om de succes sau cu o persoană fără prea multe realizări? Răspunsul este evident, chiar dacă propria noastră conştiinţă nu ne lasă să recunoaştem. Orice persoană care a demonstrat că se poate şi că poate va atrage oportunităţi. Numeşte-o legea atracţiei, legea universului sau regula nescrisă a societăţii. Nici nu prea contează dacă este o conspiraţie cosmică sau pur şi simplu o schimbare de atitudine care facilitează networking-ul şi care atrage oameni de valoare lângă tine, dar ea există şi influenţează destinul oricărei persoane care vrea mai mult şi care a reuşit să treacă de acel prim pas.

 Reuşitele au darul de a părea mereu simple din afară. Opinia publică se înfruptă doar din rezultate şi vede numai produsul final a ceea ce au fost probabil sute sau mii de ore de efort şi nenumărate sacrificii. Cât de aproape ai fost de eşec? Puţini ştiu şi pe foarte puţini îi interesează.

Orice faptă şi reuşită pleacă de la o idee, dar chiar şi cel mai ambiţios om de pe pământ poate fi descurajat dacă eforturile sale nu sunt încununate de succes mai devreme sau mai târziu.

Să privim şi din alt unghi. O reuşită poate îmbărbăta şi cea mai pesimistă persoană. Dându-ţi încredere în forţele proprii, pleci la drum cu energie nouă, înzecită şi planuri de viitor mai mari. Ai curaj să ţinteşti luna sau chiar mai departe. Ţi-ai demonstrat că se poate şi îţi vei demonstra că poţi şi mai mult. Şi, deloc surprinzător, cât mai curând vine o nouă reuşită, care parcă s-a materializat din neant, dar care se sprijină pe o piramidă de eforturi şi ore dedicate sau nedormite.

Mintea creează oportunităţi, se spune, iar o minte alimentată cu efectele pozitive ale unui vis atins sau ale unui plan care şi-a atins scopul poate transforma cel mai arid deşert în pământ fertil.

Succesul are nevoie însă de combustibil, ca un motor de supersonic. Idei noi, ţeluri noi, planuri pentru a merge mai departe. Altfel, vei plana, poate, o vreme, de la înălţimea la care te-ai ridicat, dar în cele din urmă vei ateriza acolo de unde ai plecat: la nivelul celor care nu îndrăznesc să zboare.

de Corina Mihai, Managing Partner Yes Events

Wrong road? Maybe is better to turn back!

No matter how far you've gone down the wrong road, turn back.

I'm often amazed at how much time people let lapse between the moment they realize they're on the wrong road and the time they take action to fix it. And some people don't make the change, even though they know they should. I

Often it's hard, but often it's a relief. Are you two years into the law degree you know is a mistake? Turn back. Know in your heart of hearts you took that job in accounting to please your parents, when you really wanted to be a coach?
Rebuild.

It's the new year and time for new beginnings. No matter how far you've gone down the wrong road, turn back! You'll be glad you did.

Cat de mult mai contribuim la dezvoltarea profesionala sau personala?

Astazi , la job m-am confruntat cu o situatie care mi-a amintit de doua concepte candva studiate cu multa pasiune si interes de mine :dezvoltarea profesionala si dezvoltarea personala.

Întotdeauna m-au pasionat aceste două concepte, deoarece mereu le-am asociat cu ceea ce înseamna cunoastere, curiozitate si pasiune. Am admirat persoanele care au stiut mereu unde sunt și unde vor să ajungă. Pașii care trebuie urmați în acest proces sunt foarte simpli, dar în acelasi timp foarte complecsi, deoarece trebuie să ai ambitia si dorinta de a reusi.

În primul rand este necesara o analiza a situatiei curente, să sții în acest moment care îți sunt slăbiciunile, punctele forte, oportunitățile și ce poate amenința călătoria ta spre reușită, mai simplu, ai nevoie de o analiză SWOT, noțiune deja foarte cunoscută. Recomandarea mea este ca timpul alocat acestui proces să nu fie doar de câteva ore ci să fie un proces îndelungat de autodescoperire.
Când poți răspunde cu ușurintă la întrebări despre tine, înseamnă că poți să îți stabilești obiective pe care dorești să le atingi. Obiectivele trebuie să fie SMART, adică să fie cuntificabile, pentru că altfel este mai greu să le urmărești evoluția. În același timp este recomandabil să ai obiective pe termen scurt, termen mediu și termen lung, dar și o metodă de recompensare, pentru a întări motivația de a merge mai departe.
Știi unde ești și unde vrei să ajungi? Ai făcut o analiză a dicrepanțelor între cele două etape? Atunci poți trece cu încreder la pasul următor: stabilirea și determinarea unui plan de dezvoltare, cu acțiuni specifice și încadrate într-o perioadă de timp.
Dezvoltarea profesională este strâns legată de carieră și de drumul pe care fiecare persoană dorește să-l urmeze.

Dezvoltarea personală are legătură cu activitățile extra serviciu.

În România însă, foarte puține companii pun accentul pe dezoltarea angajațiilor și pe încurajarea lor în dezvoltarea diverselor abilități și competențe. Ce nu înțeleg managerii este faptul că lipsa unui plan de dezvolatare a angajațiilor, contribuie pe termen lung la scăderea motivării, a randamentului angajațiilor și implicit la scăderea profitabilității companiei.

Mi-am alocat timp , în ultima perioada pentru a-mi defini un plan de dezvoltare profesională și sunt foarte încântată, deoarece acțiunile mele nu mai sunt acțiuni haotice, au devenit acțiuni organizate care să contribuie la realizarea obiectivelor pe care mi le-am stabilit. Vă recomand cu încredere să faceți acest exercițiu, pentru că veți simți cum energia este canalizată pe drumul cel bun.

Avem nevoie de curaj și încredere în propriile abilități pentru a putea ajunge acolo unde ne dorim cu adevarat atat  personal cat si ce profesional.

 

 

Chiar am devenit un adult ?

Am crescut sunt om mare, nu mai sunt un copil. 

Am abonament ( chiar nenumarate), merg la serviciu, am carte de munca, salariu, chirie si facturi de platit. Am iubit, am pantofi multi si haine de care ma tot plictisesc.
Nu fumez, nu beau cafea,incerc sa nu mananc E-uri, uneori junk-food si briose, dar fac sport consecvent.
Am CV, iar pe el figureaza numele meu in dreptul unor functii importante, la ziare si reviste mari. Am cateva reusite reale, am si o groaza de esecuri.
Am cerc de prieteni, am cunostinte, am relatii cu o multime de oameni. Unii ma respecta si ma pretuiesc, altii ma invidiaza, iar altii probabil ca nu dau doi bani pe mine.
Am trasaturi de caracter bine definite. Stiu sa vorbesc frumos, sa fiu politicoasa, ma straduiesc sa fiu onesta si corecta si sa-mi indeplinesc cu bine toate obligatiile, sa fiu o draguta. Dar stiu sa ma apar cand sunt atacata si am invatat sa fiu si rea; uneori, imi dau seama, ca nu e tocmai momentul potrivit.
Am pornit in viata cu rezistentele bine infipte in panoul de comanda si culmea, intre timp, mi-au crescut si mai multe butoane de functionare, in loc ca cele existente sa se strice. Sunt un bun robotel in societate. Full-option, as zice, dar poate ma supraestimez :). Daca asta a trebuit sa devin, am devenit...
Dar, uneori, se face liniste acolo, inauntru. Pret de cateva clipe, nu mai aud si nu mai vad nimic. Mai intai tresar, caci nu sunt invatata cu tacerea. Ma cam pune pe ganduri, ma cam irita si ma prefac ca n-o inteleg. Doar cateodata am curaj s-o privesc in ochi. Ochi de copil suparat, care se uita intrebator si cu repros. Iar cand il privesc mai atent, vad ca are obrazul patat de urma unei lacrimi.
Rareori ma straduiesc sa-l inveselesc si reusesc sa-l imbunez. Stiti ce fac, de cele mai multe ori? Il las acolo, in penumbra unui colt, sa planga in continuare,isi va reveni.
N-am timp de prostii, doar sunt om mare...

Personalitati si caractere speciale

Ii gasesti peste tot. La job, printre amicii si prietenii tai, chiar si in familie. Despre ei spui ca te imbolnavesc. In prezenta lor simti ca iti vine sa iti iei lumea in cap.  Viata alaturi sau cu astfel de persoane este, cu siguranta, grea. De aceea este mai mult decat important sa stii cine sunt aceste persoane, cum sa te comporti, cum te poti proteja langa ele. 
Persoanele toxice fac rau celor din jurul lor. Fie ca se plang, se victimizeaza, fie ca le este greu sa comunice cu cei din jur sau, dimpotriva, cred ca stiu totul, ca pot totul, inclusiv a-ti impune si tie dorintele lor sau a te trada, prezenta acestor persoane te va irita la inceput. Te va enerva mai apoi, pentru ca la final sa simti ca te-a imbolnavit. Sanatatea si starea ta de bine pot fi serios afectate de astfel de persoane. Mai ales atunci cand esti nevoit sa interactionezi zilnic cu ele, sa traiesti sau sa lucrezi impreuna cu ele. Ce-i de facut? Anumite lucruri (a se intelege anumite persoane) nu pot fi ocolite. Un sef, un coleg de birou, un membru al familiei... cum sa faci abstractie de ei? Ideal ar fi sa ocolesti aceste personaje. Sa te indepartezi de ele, sa le excluzi din cercul tau. Daca lucrul asta nu este posibil, atunci trebuie sa inveti sa interactionezi cu ele.

Cand esti obosit, ocupat sau apasat de diverse probleme, ultimul lucru de care ai nevoie este cineva care se plange de ce i s-a intamplat / de ce nu i s-a intamplat. De viata, in general. Plangaciosul este un mare consumator nu doar al timpului celorlalti, ci si a energiei lor. Daca iti trece prin minte ca problemele lui ar merita sprijinul tau, s-ar putea sa te inseli. Pentru ca plangaciosul doreste sa atraga atentia mai mult decat sa fie ajutat. Pentru a nu cadea in capcana lui, nu intra in prea multe discutii cu el. Iar daca totusi vrei sa il ajuti, nu ii plange de mila, ci spune-i direct parerea ta incurajandu-l. Insa nu te baza prea tare pe faptul ca s-ar putea schimba. Indiferent de cat de bun confident i-ai fi.Desi la prima vedere n-ai spune ca au ceva in comun cu persoanele toxice, exista anumite persoane amabile care pot fi un mic pericol pentru tine. Aceste persoane sunt calme, dragute, iti sar in ajutor chiar si atunci cand lucrul asta le impovareaza. Pana aici nimic nu ar suna periculos pentru tine. Si totusi lucrurile nu stau asa. Pentru ca, in timp, emotiile, frustarile se acumuleaza si in final persoana cuminte si amabila poate rabufni ca un adevarat vulcan. Si acesta este momentul in care colegul sau amicul saritor se transforma intr-o persoana toxica. Ce vei auzi in momentul cu pricina va fi o revarsare de energie negativa. Dinspre persoana cu pricina spre tine. In privinta persoanelor autoritare, dure, care se impun in fata celorlalti intimidandu-i si chiar umilindu-i, nu exista niciun dubiu. Sunt toxice. Nu este nevoie ca o astfel de persoana sa iti fie sef. Cu mare usurinta poti observa faptul ca persoanele care vor sa detina controlul, sa conduca, pot fi soti, iubiti, prieteni sau colegi. In relatia cu astfel de oameni este foarte important sa stii sa reactionezi de asa maniera incat starea ta interioara sa nu aiba de suferit. Vorbim despre persoane care pot crea adevarate probleme de sanatate celor din jurul lor. Este important de stiut ca indiferent de cat de mult ai gresi, in spatele acestui comportament se ascund cauze ce tin de celalalt, nu de tine. Daca nu poti ocoli persoanele de acest tip, daca nu le poti scoate din cercul tau de prieteni, de cunostinte, detaseaza-te mental de ele. Exercitiile sau activitatile de relaxare, existenta unui prieten apropiat sunt necesare cand ai in familie sau in mediul tau astfel de persoane. Trebuie sa te indepartezi mental de ele, sa nu lasi ca vorbele sau actiunile lor sa te atinga emotional. Si sa nu te arati intimidat in fata lor.La fel de des intalnite sunt si persoanele care par a sti totul. Nu admit sa fie contrazise, dialogul nu isi are loc in expunerile lor. Indiferent daca au sau nu dreptate, sunt agresive cand isi sustin ideile. Dreptatea incepe si se termina la ele. Cum ar trebui sa te porti cu ele? Sa nu le iei in serios sau, daca doresti o discutie cu ele, sa fii atat de bine informat incat sa ii poti face fata cu brio. Persoanele inchise in ele, care comunica greu cu ceilalti, nu fac parte cu siguranta din categoria celor a caror prezenta ti-o doresti. Este dificil sa lucrezi cu ele. Vorbesc putin, iar daca le atragi atentia in public, risti sa se inchida si mai mult in ele. Nu lasa situatia asa. Incearca o discutie in particular cu persoana respectiva, pastrandu-ti calmul. Va trebui sa te inarmezi cu multa rabdare. Fireste, daca iti doresti sa schimbi lucrurile. Daca nu esti inzestrat cu abilitatile necesare, renunta. Vei iesi stors de energie dintr-o discutie cu o persoana de acest tip. 

Din prezentarea persoanelor care ne pot da dureri de cap nu puteau lipsi cei care tradeaza. Ii stii. Exista numeroase variante cand vorbim despre ei. Cel mai bun prieten care te tradeaza, colegul de job care isi asuma rezultatele pozitive ale muncii tale. Persoanele astea sunt cu adevarat toxice si asta pentru ca sunt persoane apropiate care te cunosc bine si in care ai incredere. De aceea este important sa nu acorzi celor din jurul tau prea usor increderea. Daca este vorba despre un prieten, tradarea este sinonima cu pierderea increderii. In cele mai multe dintre cazuri, prietenul tradator va fi eliminat din cercul tau de amici. Mai greu va fi daca tradatorul este un coleg. In acest caz nu te arata intimidat si nu evita o eventuala confruntare cu el. Important este sa nu vorbesti in termeni negativi despre el pentru ca ai nevoie de suportul celorlalti. 

La fel de toxice sunt si alte personaje. Fata, baiatul, nepotul... ruda sefului, fata, baiatul profesorului. Cu personajele astea te-ai intalnit cel putin o data pana acum. Sunt cei care sar etape. Sar direct in joburi bune, pozitii caldute, note mai putin meritate. Si la fel de toxici ca ei, mai ales daca te afli inca pe bancile scolii, suntcopiii de bani gata. Cu ei nu vei putea gasi prea usor subiect de discutie. Pentru ca au totul pe tava. Si nu impart acelasi sistem de valori cu tine. Le incadram in categoria persoanelor toxice. Pentru ca simti ca iti fac viata un chin.

Se mai gandesc angajatorii la motivarea angajatiilor ?...foarte putin probabil !!!

Motivarea angajatilor – cuvantul magic in cadrul oricarei organizatii. Atat de des pomenit, atat de mult vehiculat, asa de usor de inteles, la o prima vedere, incat ne mai intrebam de ce mai scriem un articol pe aceasta tema. Intens uzitat, cuvantul motivatie nici nu mai are nevoie de o definitie.

Managerii vorbesc despre motivarea subalternilor, angajatii vorbesc despre ce anume le lipseste pentru a fi mai motivati s.a.m.d. In cele din urma, ca este vorba de implicare in activitate, de entuziasm, de finalizareaproiectelor, de placerea cu care ne desfasuram activitatea sau orice altceva care ne ofera bucuria de a merge la munca, asta se numestemotivatie.

 Suntem tentati, de cele mai multe ori, sa credem ca este suficient sa le oferim angajatilor un salariu pentru a se implica in activitatile lor. Sau prime de sarbatori. Sau bonuri de masa si alte bonusuri. Am auzit frecvent probleme de genul “ le-am dat angajatilor mei prime,si tot degeaba, ca nu au fost mai implicati in munca lor…” Este  un exemplu clasic de nemultumire care ne duce cu gandul dincolo de implicatiiile banesti – care, desigur, au rolul lor si consecinte benefice asupra oamenilor.

Dar, dincolo de stimulentele financiare oferite angajatilor exista o latura subtila a motivatiei, atat in munca noastra, cat si in viata de zi cu zi. Si aceasta tine de comunicare. De cat de mult si de bine sti sa asculti, sa oferi si sa primesti feedback, sa identifici care sunt factorii care declanseaza motivatia celorlati si sa ii valorifici, sa descoperi care sunt nevoile de recompense ale angajatilor, ce i-ar bucura pe ei sa primeasca, fara a te gandi ce iti place tie.

 In exemplul de mai sus, este atat  de limpede ca pentru angajatii respectivi sau pentru cea mai mare parte dintre ei nu era important sa primeasca un bonus, iar tipul de recompense nu a fost corelat cu tipul de angajat. De ce sa ne miram, in acest caz, ca initiativa noastra buna nu a avut succes? 

 Hmm, complicat sa ne desprindem de propria persoana si sa ne vedem din afara, ca un spectator la o piesa de teatru! Pe cat de complicat, pe atat de util. Sa facem un exercitiu mic, un timp si vom vedea ca ne iese, in cele din urma.

 Pe scurt, nu oferi celorlati ceva ce tie iti place, avand pretentia/asteptarea ca si lor le va placea. Vei fi dezamagit apoi. Si nu vrem asta. Si nu te astepta ca valorile in care crezi tu si care pe tine te motiveaza sunt general valabile si toti angajatii tai impartasesc aceste valori.

Identifica, intr-o prima instanta, daca performanta scazuta este cauzata de competenta profesionala scazuta (cunostinte de specialitate, experienta, abilitati) sau motivatie scazuta, printr-o serie de intrebari care te ajuta sa clarifici acest aspect. De exemplu, poti sa verifici cum a rezolvat sarcini similare in trecut, daca exista un anumit progres in realizarea sarcinii, daca standardele de performanta sunt clare si cunoscute, daca recompensele sunt corelate cu performanta si cu tipul de angajat etc.

 O alta situatie cu implicatii in motivatie este cea legata decontractul psihologic dintre angajat si angajator. Adica acele asteptari impartasite de ambele parti: ce astept eu, ca angajator, de la tine, ca angajat si viceversa. Care ar fi implicatiile aspura motivatiei? Simplu: un contract psihologic nerespectat duce la indiferenta, la initiativa scazuta, la neimplicare in activitate. Cum remediem situatia? Prin feedback (alt cuvant magic despre care am discutat intr-un articol anterior) clar si corect, prin discutii directe si clarificarea asteptarilor, prin corelarea vorbelor cu faptele.

 Ganditi-va care este impactul unui manager care stabileste anumite reguli, propune diverse activitati si strategii de lucru, dar el nu le respecta. Nu suna prea bine, nu? Exemplul propriu ( comportament, mod de a fi) reprezinta un mijloc bun prin care ii putem influenta pe ceilalti, in sensul in care dorim. Ne dorim ca angajatii nostri sa aiba un bun time management, sa isi organizeze activitatile si timpul cat mai eficient, dar noi intarziem, uitam de sedinte s.a.m.d. Ne dorim ca ei sa aduca idei noi, sa aiba initiative, dar le spunem de fiecare data ce sa faca si cum sa faca.