Mi-am imaginat întotdeauna că odată intrată în ceea ce oamenii numesc câmpul muncii, am să rămân acolo permanent, n-am să apuc să îmi trag sufletul decât atunci când statul se va apuca să îmi calculeze minuscula pensie românească. Şi m-am trezit că vreau să alerg până la marginea acestui câmp, cât să mă uit la parcela pe care am lucrat-o până acum şi să-mi aleg alta.Americanii au o chestie interesantă: se spune că starea economiei în SUA se calculează şi în funcţie de migraţia populaţiei active, adică dacă angajatul american îşi tot schimbă serviciile dintr-un stat într-altul şi acceptă provocări profesionale care presupun mutatul, atunci totul merge bine pentru ţară. Noi nu avem asta.Românul când se angajează parcă îşi pune în sân o iconiţă cu ruga aprinsă să rămână pe post până la 60 şi de ani. Dacă nu este cazul tău şi tocmai ţi-ai părăsit jobul visând la unul mai bun, dar încă neavându-l, iată câteva sfaturi care te pot ajuta să treci mai bine peste “şomerie”.
Asa ca cel mai bine ar fi sa faci ceva ce ţi-ai dorit de când te ştii – Bine, bine, te dai peste cap ca să îţi găseşti o slujbă, dar o vei căuta mai cu spor dacă îţi vei păstra optimismul şi te vei simţi un om fericit. Fă-ţi cadouri, nu uita să trăieşti. Cine ştie când o să mai ai atâta timp doar pentru tine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu