Imparare a dire NO!!!

Quanto ti costa non sapere dire NO?
La vita si rimpicciolisce e si ingrandisce in proporzione al proprio coraggio. Anais Nin

Quando avevi 2 anni hai imparato a dire NO senza problemi.

Quella era l’età del No e forse non ti ricordi ma lo dicevi senza problemi a tutti i ‘grandi’

I genitori se lo aspettavano perchè stavi crescendo e stavi affermando i primi tuoi diritti di dire ‘questo non mi piace’.
Non avevi il problema di ‘chissà cosa penseranno’,chissa se rimarranno male,se si offendono …’
Tu eri al centro,con i tuoi bisogni,i tuoi desideri.
Come mai dopo questo NO è diventato in seguito così difficile da dire?
Molti sono cresciuti con l’idea che ad un certo punto bisogna compiacere gli altri,essere sempre buoni.

NO E’ UNA PAROLA A ZERO GRADI
No è una parola fredda.E’ come una doccia gelata che cade sulla testa di chi ti chiede un favore.
Col tuo NO tu neutralizzi e surgeli le sue aspettative.
CHi dice No è giudicato egoista,insensibile,str…
Difficile dire questo monosillabo se sei sensibile, generoso,altruista,vero?
Tanti costi e zero benefici
Molti crescendo hanno incominciato a credere che Dire No ha un costo da pagare
Se dico no allora succederà xxx …meglio dire sì
la regola del 2×1
Il SI’ che pensi di dover dire vale 2 NO:
NO a te stesso,ai tuoi bisogni
il che equivale a dare all’altra persona il controllo su di te
NO ad una chiarezza con l’altro
l’altra persona prenderà il tuo sì come qualcosa di sincero quando invece non è
COSTO :QUANTO TI COSTA?
• Rancore: si approfitta perché sono buono. la sensazione di non avere il controllo della propria vita e del proprio spazio e tempo
• Frustrazione : come ho potuto? perché Ho detto sì quando non volevo ?
• Stress,Nervosismo e tensioni che si riflettono nel corpo
• Ansia: devo fare anche questo e avevo già da fare ,non ho tempo per me
Cosa accadrebbe se riuscissi a farti rispettare riacquistando finalmente così la tua libertà di scelta e, soprattutto, quella personale?
Cosa accadrebbe se dicessi STOP a tutte queste situazioni?

Leggi qui Imparare a dire NO
Rompi il circolo vizioso Se dico no ..allora succederà xxxx
PRIMO PASSO: identifica la tua aspettativa negativa
Che cosa ti aspetti che succeda se con xxxxx ( o in questa situazione) dici No?
SECONDO PASSO: fai un check up realistico
Dopo aver messo a fuoco le tue aspettative’catastrofiche’
fai un rewind e guarda in modo realistico alla faccenda
Per esempio:
*se dico No deluderò quella persona/si arrabbierà….
obiezione: la nostra amicizia, il nostro rapporto dipende da questo favore?
*quanto è importante per me essere sincero e franco con xxxx?
*come mi sentirò Io a fare una cosa controvoglia?
*come mi sentirò verso l’altra persona?
Essere disponibile e troppo buono incoraggia gli altri a continuare a chiedere credendo che lo fai con piacere.
TERZO PASSO: preparati a dire NO
Dopo che hai fatto il check delle tue convinzioni
1 Anticipa la situazione che immagini avverrà e prova e riprova a dire NO per conto tuo,magari davanti ad uno specchio.

* che voce usi? (il tono e il volume)

* la tua voce è convincente?

* come posizioni il tuo corpo?
2 datti tempo per raccogliere le idee,riformulare la tua risposta in modo da non essere aggressivo o offendere l’altra persona.

3 Pratica..pratica..pratica

Il no è un muscolo che va allenato.

L’allenamento ti darà quella scioltezza di essere sempre più pronto a dire questa piccola parola con facilità.

Incomincia a far pratica con le persone con cui ti è più facile dirlo.

De ce Femeia Leader?

De ce leadership feminin?             

S-a demonstrat de-a lungul anilor ca femeile au capacitatea de a inspira si de a motiva prin incurajarea autenticitatii, de a crea o armonie intre logica si intuitie, gandire si sentimente. Rolul femeilor a devenit unul vital in acest secol iar fiecare dintre noi detinem puterea de a influenta, de a lua decizii, de a ne face urmati si de a crede in schimbare.
Dezvoltam acest proiect deoarece credem in stilul de leadership feminin bazat pe incredere, creativitate, inovatie si motivare. Viziunea noastra este de a pune in contact femeile dedicate dorintei lor de a fi lideri eficienti cu cele care se fac urmate zi de zi, astfel aceste modele autentice punand bazele unei societati orientate spre progres si dezvoltare sustenabila.
Intr-o lume caracterizata de un continuu dinamism, schimbare si expunere la riscuri mentinerea unui echilibru este tot mai dificila si astfel nevoia de leadership este tot mai accentuata. Armonia poate fi readusa printr-o comunicare eficienta, prin formarea unei echipe concentrate spre aceeasi viziune, prin lideri autentici care constientizeaza nevoile grupului si al caror stil de leadership incurajeaza initiativa celor care ii urmeaza.
Spirit feminin

A avea spirit feminin inseamna a avea capacitatea de a mobiliza si de a privi catre un orizont spre care ceilalti nu indraznesc. Zi de zi, femeia se confrunta cu provocari si decizii care pot avea un impact major atat asupra carierei, cat si asupra vietii personale. De aceea este necesar pentru aceasta sa cunoasca aspectele complexe ale evolutiei pe scara sociala si sa stie cum sa dezvolte o legatura durabila si puternica cu cei din jur.
Dorinta de schimbare

Avand in vedere faptul ca femeia nu mai are un singur rol, aceasta a reusit, de-a lungul timpului sa ocupe pozitii importante in toate domeniile de activitate. Desi societatea contemporana ne ofera numeroase modele de astfel de femei, de femei-lider, ne confruntam inca cu anumite stereotipii si prejudecati, pe care le putem depasi doar prin intelegerea corecta a structurilor si formelor care determina schimbarea raportului dintre barbat si femeie.

In the spotlight

De aceea, pentru a depasi aceste „limite” pe care le-am transmis din generatie in generatie, femeile trebuie sa renunte la imaginea de spectator si sa devina o parte a „piesei de teatru sociale”, iar barbatii trebuie sa priveasca si de cealalta parte a baricadei. Astfel, cu pasi marunti, dar siguri, avem posibilitatea de a descifra acest sistem si de a deveni unul dintre principalele sale mecanisme. De pe pozitia de leader, femeia creeaza acea legatura dintre forma si fond, ofera libertate de gandire, organizeaza si redefineste atitudini.

Leadership feminin – un stil de viata

Leadershipul feminin nu este doar un concept, ci devine si un stil de viata. Pentru ca leadershipul contureaza personalitatea, temperamentul, statul social, ducand in final la ceea ce se numeste structura unica a femeii. Fiecare intelege din perspectiva proprie acest statut, dar toate converg catre un epicentru al statuarii puterii de a conduce al femeii. Dar, dincolo de aceasta abilitatea, leadearshipul feminin se distinge prin modul autentic in care femeia contribuie, prin feminitate, la dezvoltarea societatii.

La femme d’entreprise

Astfel, indiferent de domeniul in care activeaza, femeia-lider este o persoana puternica si gandeste logic, dar are nevoie sa fie informata permanent si trebuie sa doreasca sa cunoasca cat mai mult, nu numai din domeniul sau. Avand in vedere toate aceste atribute si indatoriri, leaderul feminin are responsabilitatea de a fi mandra si fara prejudecati, doar asa reusind sa devina o „ femme d’entreprise”.

Exemple de femei leader de succes:
In Statele Unite, aproximativ jumatate din companiile private americane sunt detinute de femei. Companiile feminine creeaza constant job-uri si angajeaza mai multe persoane decat primele 500 de companii de top luate impreuna. In Marea Britanie, peste 600.000 de femei activeaza in antreprenoriat, aducand statului englez aproximativ 130 miliarde de lire sterline.

Motivatile care stau la baza intrarii femeilor in afaceri sunt foarte diferite de cele ale barbatilor, potrivit declaratiilor lui Margaret Heffeman, scriitor si antreprenor: ”Aceste femei sunt in cautarea unui loc unde isi pot dovedi calitatile. Pentru aceasta, majoritatea sunt dispuse sa isi asume un risc mai mare in cariera decat barbatii”.
Heffeman precizeaza ca aceasta nu se intampla datorita prostiei si inconstientei, ci mai degraba datorita disperarii: “De multe ori, femeile nu vad alte oportunitati, alte modalitati de a gasi un job, un anumit mod de a lucra care sa li se potriveasca”.
Femeile antreprenor isi dezvolta un stil propriu de a conduce. Acest stil nou de management nu are nimic din notiunile predefinite de competitie dura, agresivitate si leadership, sustine Heffeman. Pentru femeia antreprenor, organizarea, empatia si managementul relational reprezinta atuuri in conducerea unei companii.
Chey Garland, CEO al Garland Call Centres, o companie cu venituri anuale de peste 43 milioane de lire sterline, mizeaza pe managementul feminin. Compania dispunde de peste 3.000 de angajati in cele opt unitati call-center localizate in Hartlepool, Stockton si Middlesbrough.
Garland Call Centres ofera servicii back-office ca telesales, suport, asistenta tehnica pentru furnizorii de servicii financiare, telecomunicatii si Internet. Succesul companiei se datoreaza investitiilor in resursa umana, sustine Garland. Stilul ei personal de management se fundamenteaza pe credinta ca relatiile trebuie facute si mentinute sa lucreze pentru tine.
"Imi amintesc ca la inceput unul din colegii mei de gen masculin obisnuiau sa imi spuna ca ar putea face lucruri mult mai importante in timp ce eu imi pierd vremea vorbind la telefon, dar se inselase. Furnizam servicii de contabilitate la un pret rezonabil si imi cunosteam clientii prin telefon. Cu cat ii cunosti mai bine, cu atat mai mult poti sa gasesti o solutie atunci cand conditiile nu sunt intocmai favorabile", mentioneaza Garland.
Abilitatile femeii antreprenor, cum ar fi intuitia, abilitatea de a empatiza, de a conduce in loc de a comanda si a indeplini mai multe sarcini fara a se pierde in detalii sunt chiar valorile care le conduc afacerea, potrivit declaratiilor Hefferman.
Este foarte posibil ca aceste abilitati managerial sa nu aiba, totusi, nici o legatura cu genul persoanei, fie el masculin sau feminine, ci mai degraba cu talentul. Din punct de vedere istoric, apreciaza Hefferman, femeile au contat mult prea putin in ierarhia sociala a unui job, invatand pe parcurs cum sa isi asigure supravietuirea in lumea afacerilor.
Lipsa protectiei institutionale a impins cariera femeilor spre noi limite ale schimbarii de ambienta si atitudine, directie perfecta de dezvoltare pentru lumea irationala si imprevizibila a afacerilor secolului 21.
Pentru unele din femeile antreprenor, ritmul schimbarii este destul de lent.
Sophie Tranchell, director general al companiei Divine Chocolate, furnizor de ciocolata obtinuta din cacao importata din Ghana pentru piata britanica, lucreaza cu cei mai mari retailer din tara si adesea se simte in minoritate.
“In prezent, cele mai mari zece personalitati in retail-ul din Marea Britanie sunt de gen masculin. Ma gandesc ca, in 2007, cum ar putea ca toti acesti oameni sa fie barbati? De ce administrarea unui supermarket ar fi o activitate in principal masculina?”, se intreaba Tranchell, precizand ca este posibil ca femeile sa nu simta nici o atractie fata de astfel de joburi.
Schimbarea, insa, se apropie cu pasi repezi, cel putin pe piata britanica. In momentul in care aceasta va intra puternic in mediul managerial, transformarile aferente ar putea lasa o amprenta profunda in organizatii.

Life Coaching

Serviciile profesioniste de coaching sunt adresate tutror  celor interesati de imbunatatirea propriilor performante, eliminarea blocajelor, cresterea eficientei si a satisfactiei profesionale, maximizarea potentialului propriu, dezvoltare personala.                       
Intrebari frecvente
• Ce este coaching-ul?
Coaching-ul este un parteneriat pentru performanta. Presupune o relatie profesionala unica, menita sa ajute clientul sa stabileasca si sa atinga obiective care sunt cu adevarat definitorii si pline de sens pentru el. Implicand clientul intr-un proces de explorare si descoperire personala, de stabilire a scopurilor si de implementare a unui plan de actiune specific, urmat de un feedback adecvat, coaching-ul conduce in timp la obtinerea unor rezultate extraordinare.

• Prin ce este coaching-ul diferit de de psihoterapie sau de consultanta?

Coaching versus psihoterapie
Desi, ca si psihoterapia, coaching-ul este un demers individual si centrat pe client, el se adreseaza persoanelor "normale" care vor sa isi optimizeze performantele. Terapia vizeaza tranzitia de la o stare disfunctionala la o stare functionala, in timp ce coaching-ul isi propune tranzitia de la o stare functionala la o stare optima.
Coaching versus consultanta

Coaching-ul se aseamana cu consultanta prin aceea ca este orientat catre rezultate cuantificabile, pornind de la triada viziune, misiune,valori. Diferenta majora dintre coaching si consultanta, training, mentoring rezida in faptul ca cel care este in postura de coach nu ofera expertiza si nici sfaturi. Un coach veritabil porneste de la presupozitia conform careia clientul are toate resursele necesare schimbarii, inclusiv abilitatea de a descoperi si utiliza aceste resurse. In mod paradoxal, oamenii progreseaza mult mai repede atunci când nu li se furnizeaza solutii din exterior.

• Cui se adreseaza coaching-ul?
In sens larg, coaching-ul se adreseaza tuturor celor care vor sa-si optimizeze performantele si sa realizeze o schimbare pozitiva in viata lor. O singura conditie trebuie indeplinita: sa fie dispusi a reflecta asupra experientelor lor si a invata din aceste experiente.
In special, coaching-ul se adreseaza :
• antreprenorilor care doresc sa-si extinda afacerea sau care intampina blocaje repetate in actiunile lor
• managerilor care doresc sa imbunatateasca performantele subordonatilor sau propriile abilitati de conducere/ comunicare
• persoanelor care doresc o schimbare in viata personala sau profesionala

• persoanelor carora le lipseste o directie clara, care se simt demotivate sau care gasesc prea putin sens in activitatea lor

• Ce obtin prin coaching?
Coaching-ul este un sistem metodic si foarte eficient de actualizare a potentialului uman. Un sondaj intreprins in 1998 de International Coaching Federation a evidentiat faptul ca 98.5 % din clientii intervievati au considerat investitia in coaching foarte valoroasa si profitabila.
Principalele beneficii ale coaching-ului includ:
• O perspectiva mai larga asupra propriei persoane, a relatiilor cu ceilalti si asupra propriei afaceri

• Elaborarea unei viziuni si a unei misiuni personale (sau a organizatiei) bazate pe valori proprii, autentice
• Stabilirea unei directii clare de dezvoltare

• Stabilirea obiectivelor si definirea prioritatilor
• Imbunatatirea performantelor
• Cresterea eficientei

• Depasirea blocajelor interne si a obstacolelor externe

• Imbunatatirea capacitatii decizionale

• Dezvoltarea abilitatilor de comunicare si interelationare

• Un mai bun management al timpului

• Un mai bun management al crizelor
• Obtinerea unui echilibru in toate aspectele vietii
• Cat timp dureaza un program de coaching?
In mod obisnuit, un program de coaching implica un angajament pe o perioada de 3-6 luni, frecventa intalnirilor fiind 1/ saptamana. In functie de nevoile clientului si de progresele sale, aceasta perioada poate creste sau se poate reduce sensibil.

"Ordinary life is pretty complicated stuff". Si devine din ce in ce mai complicata. Este din ce in ce mai greu de stabilit ce ne-ar putea face fericiti si cum putem sa ajungem sa obtinem acel ceva. Nu avem nici o problema din punct de vedere psihologic, dar exista zone in care am putea sa depunem mai mult efort, daca ni se indica doar o directie.

Acestui gen de oameni i se adreseaza life coaching-ul. O serie de practici cu tenta psiho-terapeuta menite a aduce individul mai aproape de obiectivele sale, indiferent daca acestea sunt de natura profesionala sau personala.

Activitati importante?...Urgente?...sau poate doar interesante!

Din cand in cand, prinsa in munca de zi cu zi, ma intreb: Cat de importanta este de fapt aceasta activitate? Si dupa ce am evaluat importanta, decid sa o continui, sa o aman pentru o data ulterioara, sa o deleg sau sa o abandonez…

Am invatat aceasta intrebare esentiala datorita lui Stephen Covey – cel care a revolutionat modul in care mediul de business percepe (si aloca) timpul.
Stephen Covey sustine ca ne petrecem timpul cu activitati ce pot fi clasificate in functie de urgenta si importanta. Astfel, urgent este ceva care “trebuie” sa se intample acum si ne cere o atentie imediata. Urgentele ne provoaca, ies in evidenta, aproape ca “tipa la noi”. Pe de alta parte, o activitate importanta este cea are substanta in timp, care aduce o contributie pe termen lung.
Iata cele 4 cadrane (descrise de Stephen Covey in “Eficienta in 7 trepte”, Editura Allfa, 2002):

Stephen Covey - important si urgent
Fiecare cadran este diferit si include un anumit tip de activitati.
Cadranul I (urgent si important) este cadranul oamenilor dominati de “crize si probleme”. Un om pe care l-am defini ca “stresat” isi petrece probabil mare parte din timp aici, rezolvand urgente si avand un stil de “manager pompier” (mereu in cautarea unui incendiu care trebuie stins).
In mediul profesional, multe organizatii isi petrec majoritatea timpului in acest cadran, avand chiar valori organizationale de tipul “sense of urgency” (simt al urgentei).
Cadranul I contine activitati importante, insa a sta foarte mult timp aici este extrem de obositor si aduce multa tensiune si oboseala pe termen lung.
Cadranul III (urgent si neimportant) este destinat activitatilor care se intampla repede (sau altii ne cer sa se intample repede) dar care nu au o importanta foarte mare in sine.
Este esential sa diferentiem intre cadranul I si III, deoarece multi manageri si multe organizatii fac aceasta confuzie – dau o importanta prea mare unor activitati in esenta banale. De exemplu, in organizatiile de vanzari este deseori considerat nepotrivit sa nu raspunzi pe loc la telefon, indiferent de momentul zilei in care te-ai afla. Aceasta asteptare iti poate induce presiunea de a te intrerupe intotdeauna cand suna cineva, chair daca apelul respectiv este relativ neimportant si poate fi amanat la un interval de timp rezonabil.
Cadranul IV (nici urgent, nici important). Aici regasim activitatile care “ne manaca” sau “ne pierd” timpul. Includem aici emisiunile la televizor la care privim fara un interes real, doar ca sa treaca timpul, “a treia cafea” cu colegul de serviciu, surfing-ul pe Internet fara a urmari ceva util, fumatul etc.
Este important sa programam in agenda noastra activitati si timp pentru relaxare benefica, care sa ne aduca placere (care pot fi sport, dans, timp cu familia si prietenii, pauza la locul de munca etc). In cazul in care nu vom include acest timp, inconstient ne vom lua pauze (de tipul activitatilor nici important, nici urgent) dar timpul petrecut asa nu va fi neaparat de calitate.
Cadranul II (important dar nu urgent)
A petrece cat mai mult timp aici este solutia unui management personal eficient. In acest cadran regasim activitatile care ne definesc, care sunt cu adevarat importante pentru noi. Cadranul II cuprinde acele activitati care nu “ard”, dar a caror amanare la nesfarsit ne va costa.
Aici includem “timpul de calitate” pe care il petrecem pentru a ne indeplini rolurile noastre fundamentale. Si iata cateva exemple: timpul de calitate petrecut cu familia, joaca impreuna cu copii, momentele de intimitate petrecute impreuna cu partenerul, impartasirea bucuriilor dar si a framantarilor alaturi de prietenii dragi, activitatile profesionale care ne aduc cu adevarat valoare si care ne imbogatesc…
Cum putem sta mai mult in cadranul II (important dar nu urgent):
1.Asuma-ti responsabilitatea cu privire la timpul tau (si la viata ta). Timpul este viata ta iar tu decizi care este cel mai bun mod de a petrece acest timp pentru tine.
2.Planifica. In mod paradoxal, pentru a avea mai mult timp este nevoie sa stim ce vrem sa facem cu el. Ia-ti regulat timp pentru planificare (de exemplu 2 ore pe saptamana) in care sa nu faci nimic, ci doar sa te gandesti la ce iti doresti sa faci. Timpul pentru planificare este cel putin la fel de important ca si timpul pentru actiune!
3.Echilibru. Viata noastra este “rotunda” si implicit avem nevoie de o paleta suficient de mare de activitati si interese. Suntem in cadranul II in cazul in care activitatile noastre sunt suficient de diverse si se impart intre casa, relatie de cuplu, familie, activitate profesionala, relaxare, prieteni si spiritualitate.

Contractiile relationale

E o realitate faptul ca traim intr-o societate de consum. Ne sunt induse nevoi si mai ales dorinte din toate partile. In mass-media, publicitate, de catre cei din jur. Ajungem sa ne dorim si sa avem lucruri de care nu avem nevoie. Si apoi ne gasim scuze cum ca meritam sa ne rasfatam din cand in cand.

Acest fenomen se aplica si la nivelul relatiilor de cuplu. Avem din ce in ce mai multe oferte. De cele mai multe ori sunt incercari superficiale. Cumva se testeaza terenul Se poate numi si SPAM RELATIONAL.
La el sunt supuse mai ales persoanele de sex feminin. Dar nu doar ele. Ce riscuri exista ? Faptul ca nu mai exista alegeri in adevaratul sens al cuvantului. Ajungem sa alegem din cei care ne aleg pe noi. Iar daca calitatea lor este indoielnica atunci degeaba avem multe oferte.
Tocmai am terminat de citit Kundera - Iubiri Caraghioase. Mi se pare ca pierdem calitatea si profunzimea unor relatii, sub presiunea societatii si a spamului la care suntem supusi.
Un citat din carte mi-a atras atentia : ”
*”In viata , prietene, nu se pune chestiunea de a cuceri un numar cat mai mare de femei, pentru ca acest succes e doar aparent. Se pune deci chestiunea de a-ti cultiva, mai curand, propria exigenta, fiindca in ea se oglindeste masura adevaratei valori personale. Tine minte deci, prietene, adevaratul pescar arunca pestii mici inapoi in apa” *
Un concept din psihologia reclamei se refera la comportamentul consumatorului in urmatoarea directie. Se numeste teoria alegerii secundare.
De ex. atunci cand mergi la cumparaturi si vrei sa cumperi tigari sau suc. Daca nu gasesti pepsi..care ar fi alegerile tale secundare? Ar putea fi coca-cola. Dar daca nici asta nu au (poate esti intr-un magazin de la sat )–> care ar fi cea de-a treia alegere ? Poate american cola sau poate apa minerala. Acelasi sistem se aplica si la nivel de tigari, pateu, detergent.
De aceea unul din scopurile companiilor nu este neaparat de a face sa cumperi de la ei, cat sa elimine concurenta de pe acel magazin. Se ajunge la asa zisa exclusivitate, care nu face decat sa dauneze clientilor si alegerilor lor, care vor fi conditionate.
Acelasi lucru se intampla si la nivelul relational. Avem alegeri principale. Persoane cu care am dori sa ne petrecem ziua. Care ne atrag foarte mult. Si avem second si third choices ( mai multe sau mai putine in functie si de criteriile minime pe care le stabileste fiecare). Cand first choice nu e disponibil , ce alegem ?
Second .. Daca second choice nu este disponibil ?
Si de aici intram in adevarate ecuatii relationale. Intr-o zi primim o invitatie de la third choice, desi noi am dori sa iesim cu first choice. Refuzam third choice, abordam first choice, suntem refuzati, si ajungem sa petrecem ziua cu second choice.
Lucrurile pot merge mai departe. Ce facem daca pentru second choice-ul nostru suntem first choice ? Ne simtim bine probabil.. Dar daca pentru first choice-ul nostru suntem third choice ?
Pana de curand credeam ca fenomenul asta se petrece doar la nivelul tinerilor, dar este impartasit si de persoane mature, casatorite chiar. Si ce este interesant, ajunge sa fie tolerat tacit de ambii parteneri.
Ce mi se pare trist e faptul ca unii ii prinde vartejul asta relational si ajung sa se piarda. Ajung sa creada ca au ce-si doresc si mai putin ce au nevoie.
Sa fie vorba de o patologie la nivel relational sau sa fie un viitor al relatiilor spre care ne indreptam si pentru care trebuie sa ne adaptam ?

Care este scopul vietii noastre?

Care este scopul vietii?

Trebuie să recunosc că m-a intrigat si pe mine o lungă perioadă de timp acest fapt. După ce am devorat mai multe teorii în acest domeniu, am amestecat totul cu păreri personale si a rezultat o ecuatie matematică cât se poate de evidentă.
Crezi că scopul tău pe Pământ este să muncesti 8 ore pe zi, să plătesti taxesi să îti iei un concediu anual prea scurt? Sau ai putea spune că scopul tău este să îti cumperi un apartament si să faci copii, apoi esti linistit pentru că ti-ai făcut datoria onorabil. Si care e scopul lor pe Pământ? Să îti cumpere o casă si să facă alti copii? Si care e scopul copiilor lor? Să îti cumpere o casă si să facă alti copii? Deci scopul nostru este procrearea? Si care este scopul procreării?
În lipsă de directie, ne ascundem în spatele faptului că trebuie să ducem familia mai departe, traditia, valorile morale. Că trebuie să facem totul “ca la carte”, ca ăsta este firul normal al vietii. Dar care e scopul?

Care este teoria clasică? Totul a fost creat dintr-o explozie si de acolo a rezultat un Univers mort, in afară de planeta noastră care e bine mersi, perfect creată si gândită si un nene care e în ceruri ne-a trimis aici cu un scop anume. Să ce? Să facem ce anume? Da, există scopuri pentru Planeta noastră, pentru a prospera, există sacrificii umane pentru a ajuta acest lucru. Dar tot nu reprezintă scopul vietii.

Absolut nimic din tot ce faci nu reprezintă un scop al vietii, ci doar o experientă pe care ai ales să o ai aici pe Pământ, înainte de a te reîntoarce în formă spirituală, unde nu poti experimenta tot ce simti în formă fizică. Crezi ca are importantă scoala pe care o faci? Salariul pe care îl ai? Casa pe care ti-o cumperi? Copii pe care îi faci? Opreste-te un pic si gândeste la rece, nu doar din punctul de vedere al automatismului social care dictează anumiti factori de continuitate robotică.
Ne nastem, trăim, murim, ne reîncarnăm, iar trăim, iar murim. Si care e scopul? Scopul este simplu si clar: viata este un simplu joc. Atât. După ce vom muri, se va trage cortina si noi – actorii de pe scenă ne vom ridica, ne vom îmbrătisa si vom alege să experimentăm iar diverse aspecte ale vietii pe Pământ, sau chiar alte planete. Crezi că Dumnezeu te-a pus aici cu un scop? Ce-ar fi dacă ti-ai spune că, desi Dumnezeu există, tu faci parte din el si TU ai decis să vii pe Pământ si ai ales corpul în care te afli acum? Ti-ai creat o schită a viitoarei tale experiente pe Pământ, dar ai libera alegere de a schimba acest fapt oricând.
Cum văd eu scopul vietii pe Pământ?
Scopul este acela de a trăi cu pasiune, de a-ti urma visurile, de a avea încredere în tine, de a ignora miliardele de oameni care în vecii vecilor te vor descuraja, pentru că nu vor ca tu să faci ceea ce lor le-a fost teamă să încerce. Scopul vietii este să fim copii jucăusi si putini nebuni, să savurăm absolut fiecare secundă aici, să creăm experiente cât mai utile, să iubim sincer si cu pasiune, să avem în permanentă acel nivel de energie care ne face să simtim că trăim. Apoi, după ce Mama ne va chema acasă, vom alege să revenim sub altă formă si să o luăm de la capăt.
Ce rămâne de făcut?
Trăieste, iubeste, suferă, mentine sufletul de copil, experimentează, nu te descuraja, îmbrătisează miracolul vietii, chiar si atunci când suferi cel mai mult. Nu te lăsa furat de mirajul robotizării din societate si nu deveni dependent de acordul altora. Alege-ti unul sau mai multe visuri si începe o călătorie spre a le împlini. Nu rezultatul contează, cât drumul până acolo.
Ai încredere în tine, pentru că faci parte din aceeasi esentă divină care ne leagă pe toti. Nu-ti înfrâna plăcerile, pentru că în final nimeni nu te va pedepsi pentru că te-ai lăsat pradă lor. Nu esti acest corp în care te afli, ci mult mai mult. Ai ales să vii aici, dar dacă îti înfrânezi toate visurile si te lasi descurajat, nu vei avea parte de o experientă deosebită în acest minunat teren de joacă.

Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi. Haideti sa o cautam si noi neincetat...

IQ vs. EQ

Inainte de a se defini termenul de Inteligenta Emotionala caracteristile sale erau definite prin termeni precum „caracter”, „personalitate”, „abilitati fine” sau „maturitate”. In Statele Unite ale Americii companiile de varf au introdus Inteligenta Emotionala ca o componenta vitala a filozofiei de conducere a oricarei organizatii de succes. In gereral este acceptat ca Inteligenta Emotionala este o conditie esentiala pentru toate training-urile manageriale. Angajatii realizeaza rapid ca oamenii inteligenti emotional sunt o avere pentru orice companie deoarece emotiile sunt o parte integranta a naturii umane.Emotiile ne conduc viata; uneori scapa de sub control si nu avem dispozitia necesara sa le controlam. Multe persoane isi traiesc vieta fiind infirmi emotional; nefiind capabili sa inteleaga complet si /sau sa exprime ceea ce simt. Zona emotionala nu este un subiect taboo. Felul in care emotiile noastre functioneaza reprezinta o stiinta in adevaratul sens al cuvantului. Inteligenta Emotionala implica un proces indelung de dezvoltare personala continua.

Putine persoane recunosc cat de neantrenati sunt cand vine vorba de comunicare intima si exprimarea sentimentelor, cine suntem cu adevarat, si de ce simtim cu adevarat. Pana recent, activitatile si procesele mentale au fost estimate ca fiind mai importante ca cele emotionale. In realitate ambele sunt de importante egale. Inteligenta Emotionala implica readucerea emotiilor la adevaratul lor loc in viata noastra de zi cu zi, utilizarea ei este relevanta pentru oricine si este aplicabila in toate mediile si profesiile.

Descoperiri in urma cercetarilor?                    

Se pune urmatoarea intrebare: Este inteligenta emotionala o predictie mai buna pentru succes decat abilitatile tehnice si intelectuale?
Daniel Goleman a condus un studiu in 1998 in care a aplicat 15 chei de competenta managerilor. Patru din acestea erau legate de abilitati tehnice si intelectuale, unde restul ar putea fi privite ca si competente emotionale.
Rezultatul a indicat ca 67% din abilitatile care duceau la performante au fost competente emotionale. Se poate trage concluzia ca aceste competente emotionale sunt de doua ori mai importante ca abilitatile tehnice sau intelectuale. Inteligenta Intelectuala este esentiala cand vine vorba despre conducere. Cu cat urci pe scara ierarhica a unei organizatii cu atat mai importanta devine inteligenta emotionala. In acelasi timp importanta abilitatilor tehnice pare sa descreasca. Totusi, doar o singura abilitate tehnica a facut diferenta intre cei cu ganduri inalte si managerii obisnuiti: gandirea de ansamblu. Cu alte cuvinte, mult mai sus in ierarhia unei organizatii, managerul trebuie sa aibe gandire conceptuala si indemanare de planificare strategica.
La corporatia Pepsi Cola, competentele emotionale care prevad succesul managerial au fost: adaptabilitate, empatie, incredere de sine, si dorinta de a dezvolta si invata pe ceilaltii. Managerii care poseda aceste calitati si-au intrecut obiectivele cu 15 pana la 20 la suta, iar managerii care nu le poseda au o performanta cu pana la 20 la suta mai mica. Pentru a doua categorie, cele mai importate caracteristici au fost rigiditatea si slaba relatie interpersonala. Managerii ineficienti au dat dovada de comportamente precum:
Slab auto-control - Au fost incapabili sa faca fata eficient presiunii si au fost predispusi la impulsivism capricii si izbucniri emotionale agresive.
Excesivism in ambitie - De multe ori au obtinut succesul prin sacrificiul altor persoane.
Slabe abilitati sociale - Au aratat lipsa de sensibilitate si empatie. Fiind abraziv creeaza frecare la un nivel social. Cum ne manevram emotiile, au consecinte pentru normalitatea noastra psihica.

Descoperiri stiintitifice recente

Intr-un studiu efectuat pe un esantion de cateva sute de studenti la medicina la University of North Carolina cu varsta cuprinsa in jurul celei de douazeci de ani, li s-a analizat nivelul de ostilitate fata de societate. Dupa o perioada de 25 de ani, numarul celor cu nivelul cel mai ridicat de agresivitate care nu au mai fost in viata a fost de sapte mare decat al celorlaltora.

Din 100 de pacienti pregatiti sa treaca peste o operatie de transplant de maduva la universitatea din Minnesota (o procedura de risc foarte mare) 12 din 13 cei mai deprimati au fost morti in mai putin de un an. Dar dintre cei 87 care nu au fost deprimati, 34 au fost inca in viata la sfarsitul anului.

Noua stiinta ce se ocupa cu imunitatea neuro psihica ne arata ca exista legaturi neuro chimice intre creier – in special centrii emotionali – si sistemul imun. Intr-un studiu efectuat la Harvard, 122 de persoane care au suferit de un prim atac de cord au fost evaluati in funcie de optimism. Opt ani mai tarziu, dintre cei 25 de barbati cu cel mai mare grad de pesimism, 21 au murit; iar dintre cei 25 cu gradul cel mai ridicat de optimism, doar 6 au murit. Howard Friedman de la Universitatea din California a descoperit ca emotiile disruptive sunt un factor de risc medical la fel de puternic ca si fumatul.

In partea pozitiva, managementul inteligent al emotiilor dificile pare sa ajute corpul in lupta impotriva bolilor. Medicii au fost invatati ca sistemul imunitar si creierul sunt organe complet separate si de aceea au desconiderat impactul emotiilor. Noua stiinta despre imunitate neuro-psihica ne arata ca sunt legaturi bio-chimice intre creier - in special centrii emotionali - si sistemul imunitar, deschizand astfel calea catre explicarea modului in care emotiile afecteaza sanatatea. Emotiile functioneaza ca semnale, atragand atentia asupra zonelor care necesita examinare si dezvoltare

Eu personal  cred ca este extrem de benefica o imbinare echilibrata intre ambele, dar succesul ti-l garanteaza intr-o mai mare masura EQ-ul, fapt remarcat in cele mai multe situatii (in care exista implicatii socio-umane, as mai adauga).

Este o tema destul de comuna, iar eu tind sa ma aflu in zona celor care sustin ca adevarata genialitate consta intr-o inteligenta sclipitoare care trebuie sa vina la pachet cu o excelenta capacitate de a transmite si celorlalti corect si eficient, prin cateva mecanisme fine, cunostintele si ideile (geniale).

Este nemaipomenit sa putem obtine rezultate in ceea ce facem, dar este esential si modul in care le obtinem, mai exact prin felul in care ne raportam la cei de langa noi pe masura ce ne atingem obiectivele, fara a-i neglija, afecta sau influenta negativ pe acestia prin actiunile si deciziile noastre.

Mai cred si ca prin asta se evidentiaza antreprenorii, managerii sau angajatii de succes.

In ceea ce intreprindem zi de zi, putem observa ca partenerii de afaceri, clientii, angajatii, colegii sau sefii nostri isi manifesta atentia mai repede fata de cei cu care stabilesc un canal de comunicare potrivit. Cu totii sunt receptivi intai de toate la MODUL in care primesc mesajul, si apoi isi muta atentia pe CONTINUTUL si RELEVANTA acestuia.

In fiecare zi parcurgem zeci de situatii, alaturi de zeci de persoane, iar pentru a iesi pozitiv din aceste situatii trebuie sa dezvoltam un fel de management al emotiilor. Asta ar insemna sa fim constienti si responsabili de propriile actiuni, sa fim atenti la nevoile celor pe langa care ne aflam, sa fim accesibili lor si sa ne miscam corespunzator, cu flexibilitate in orice context.