Hire or fire?

Global employment outlook doesn`t look so nice in the last 2 years.But,where employers are most optimistic, and pessimistic?

IN 27 out of 36 countries surveyed by Manpower, an employment-services firm, more companies said they expected to add jobs in the three months to the end of June than said they reckoned on reducing their workforce. The difference between the proportion of hirers and firers was highest in Brazil and India. Throughout Asia companies have become more optimistic about hiring than they were a year ago, most dramatically in Singapore but only slightly in Japan.

Things look less rosy in Europe. In several countries,

including Spain and Ireland, more companies expect

 to see cuts to their workforce than expect it to grow.

Of the four countries where the outlook has darkened,

three are in Europe.

Lista LuckyMe :)

Sunt femeie,deci,din definitie imi place sa fac liste,sa tin contabilitatea anumitor lucruri.Sa va dau cateva exemple,desistiu ca o mare parte dintre voi sunteti in situatia mea(lista de chestii la care am renuntat sa le mai mananc;lista cu prieteni pe care vreau sa ii vizitez/vad/vorbesc anul acesta si carora le trimit felicitari de sarbatori;lista cu destinatii de calatorie la care visez cu ochii deschisi;lista cu lucruri pe care vreau sa le fac in perioada urmatoare, un fel de bucket list;lista cu carti pe care le-am citit si cu cele pe care vreau sa le citesc;lista cu filmele care trebuie sa le vad).Dar,printre toate acestea ma regasesc numai eu,si alti factori externi.Zilele trecute,printre vreme urata,persoane morocanoase,trafic si disctutiile interminabile despre criza mi-a venit in minte Lista Lucky Me ,lista care ne face sa realizam cat de fericiti putem fi fara vreun cost:

 Aceasta este lista Lucky Me:

- Zambest,pot sa zambesc! Zambesc ori de cate ori imi aduc aminte,fie ca e referitor la trecut sau prezent;
- Pot adresa o vorba buna! Am o vorba buna pentru un prieten in fiecare zi, prin telefon, un SMS, un e-mail, e bucuria ca ai fost alaturi de persoana respectiva;
-Ali,desi ei numai trebuie sa ii spun,pentru ca e constienta ca sunt o norocoasa ca e sora mea;
-Boris,care ma asteapta in fata usii in fiecare seara,oricat de tarziu ar fi;
-Prietenii,putini,dar bine alesi!Si trebuie sa le multumesc si sa le spun ca ii apreciez ca inca mai sunt langa o persoana atat de dificila;
-As fi nerecunoscatoare daca nu as aminti si de jobul antrenant si motivant care il am;
-De cele mai multe ori lucrez cate 12-14 h pe zi.Si sunt fericita ca inca pot face asta;
-Suport consecintele propriilor actiuni;desi neori chiar nu e un noroc;
- Hai-hui prin oras la pas (foarte rara) dar trebuie sa recunosc ca iubesc sa fac asta ;
-Ma bucur de miile placeri ale vietii: cum poate sa nu te bucure zambetul unui copil?cand un strain iti zambeste?o floare?zambetul unui copil?prima zapada din an?prima raza de soare primaveratica?sa faci pe cineva sa zambeasca?
In urma unui studiu facut in Marea Britanie peprimul loc s-a clasat somnul bun la finalul unei zile obositoare.Este si acesta o reala placere,la fel ca si micul dejun servit in pat.
Oricum,mai am mult de lucru la aceasta lista,acestea sunt doar cateva dintre cele care ma fac fericita.Opriti-va putin...Pe voi ce va face vericiti,sunt prea multe lucruri care va vin in cap in acest moment nu,asa ca sfatul meu ar fi ca trebui sa incetam sa mai spunem ca suntem ghinionisti si nefericiti.Fericirea este in interiorul fiecaruia dintre noi,iar daca chiar credem ca nu este,haideti sa o invatam,sa privim lumea in fiecare zi ca si cum am vedea-o pentru intaia oara.

8 Martie !!!....La multi ani !!!

Sa ne indreptam gandurile catre noi,sa ne indreptam insa doar gandurile bune,pline de iubire sincera, neconditioanata ,pline de  flori proaspete de primavara si soare fierbinte!

   Nu pot sa alung frigul de-afara si nici sa potolesc vantul nervos pe viata asta, dar pot sa trimit o imbratisare si cele mai calduroase urari.
   Este ziua femeii, o zi în care constientizăm mai puternic care este rolul nostru si care sunt lucrurile care ne fac atât de speciale. Unele ar spune că toate lucrurile ne fac speciale, însă sunt unele lucruri care ne fac cu adevărat speciale,lucruri care ne sporesc încrederea în noi.
   Astăzi vreau să urez ”La multi ani” tuturor femeilor, indiferent de statut, vârstă si cultură. Să vă răsfătati mai mult decat simtiti nevoia si să fiti răsfătate, să fiti iubite si să iubiti, să nu uitati să aveti grijă de voi si să zâmbiti în orice situatie.

Bucurati-vă de viată, bucurati-vă de bărbatii din viata voastră, bucurati-vă de voi si nu uitati nici o zi să fiti femei!

Regasire

    Care este acel lucru pe care-l cautam cu totii in viata? Singurul, unicul cel mai important lucru pe care-l vrem de la viata? Fericirea absoluta. Un ideal. Indiferent sub ce forma ? implinire profesionala, dragoste, familie sau mai exact toate acestea la un loc – este unicul lucru pentru care traim.
Si-acuma hai sa fim realisti. Cati dintre noi au cunoscut fericirea absoluta? Probabil doar foarte putini. In schimb ne descurcam foarte bine cu jumatatile de masura. Aplicam metoda strutului. Preferam sa vedem doar partea buna a lucrurilor si sa le ingnoram pe cele care nu ne sunt pe plac, in speranta ca astfel ele vor inceta sa mai existe. Daca nu le vad, inseamna ca nu exista nici un fel de probleme. O metoda care functioneaza destul de bine in marea majoritate a timpului. Dar in momentul in care crapaturile pe care incercam sa le ignoram ies la iveala, este dureros si ne face sa ne punem o gramada de intrebari. Despre viata. Despre noi insine. Despre tot ce ne inconjoara. O gramada de “de ce”–uri ne invadeaza mintea si asa prea plina de ganduri.
Ne construim existenta cu atentie si migala in jurul a ceea ce este, sau ceea ce vrem sa credem ca este, visul nostru. Ne cream o lista cu prioritati, de care, de cele mai multe ori, nu tinem cont. Apoi intr-un final renuntam. Nu toata lumea poate sa-si traiasca visul, ne spunem, intr-o jalnica incercare de-a ne justifica in fata sufletului care protesteaza impotriva renuntarii. Degeaba. Aducem argumente solide. Visele sunt pentru copii. Noi suntem adulti si traim in viata reala. Iar aceasta trebuie traita si in nici un caz savurata. Iar sa traiesti viata inseamna sa renunti la vise, sa infrunti greutatile si sa faci compromisuri, sa nu indraznesti sa te crezi destul de puternic pentru a lupta pentru un ideal.
Acesta este inceputul povestii. De aici incepi sa accepti jumatati de masura. Sa te complaci in situatii care nu-ti sunt in totalitate pe plac, dar nu crezi ca poate fi mai bine. Ti-e si frica sa incerci. Te doare sa mai speri. Asa ca nu mai schimbi nimic.
Este de preferat sa vezi lucrurile din afara. Intotdeauna pare mai frumos decat e in realitate. Aparentele insala aproape intotdeauna. Dar de ce te straduiesti sa pastrezi aparentele? Cu ce te ajuta pe tine faptul ca altii cred tu ca esti mai fericit decat ei? Pentru ce atata ipocrizie? Sa traiesti vazand lumea prin ochii celorlalti, nu e chiar ceea ce ti-ai imaginat cand erai copil si aveai vise, nu-i asa?
In momentele extreme crapaturile ies la iveala. Le vezi si-ti aduci aminte ca toate problemele pe care ai preferat sa le ignori pana in acea clipa, nu au disparut intre timp doar pentru ca le ignorai. Micile bucurii sunt de scurta durata, trec prea repede. Micile realizari nu rezista in timp, nu te fac sa te simti implinit. N-ai atins perfectiune. Si n-o vei atinge niciodata, pentru ca perfectiunea nu exista.
Am citit odata intr-un ziar, o maxima foarte interesanta care spunea ca perfectiunea isi pierde insasi sensul daca este atinsa. Nu putem atinge perfectiunea dar tanjim dupa ea. Ea reprezinta un tel, iar in momentul in care te complaci in ideea ca oricum perfectiunea nu exista (deci ce sens are sa caut s-o ating?) esti pierdut. O iei la vale.
Poate e mai bine, poate e mai usor sa renunti. Nu vrei vise, nu vrei fericirea absoluta. E prea complicat. Prea greu. Aproape imposibil. Imposibil. Te doare, dar ignori durerea. Poate va trece, poate nu. Sigur nu. Dar tu sa-ti reciti aceeasi litanie in fiecare dimineata: fericirea nu exista, visele sunt pentru copii, perfectiunea nu poate fi atinsa; fericirea nu exista, visele sunt pentru copii, perfectiunea nu poate fi atinsa. Poate ai sa ajungi chiar sa crezi toate acestea. Poate ai sa reusesti chiar sa ignori faptul ca faci parte din acea mare majoritate de oameni care sunt nefericiti. Le vezi fetele in fiecare zi, trebuie doar sa te uiti in jurul tau. Tu de ce ai fi altfel? Doar traiesti in aceeasi lume cu ei.
Apoi, ajungi la batranete. Se apropie sfarsitul, iar pe patul de moarte te intrebi ce-ai facut cu viata ta. Iti blestemi zilele si regreti momentul in care ai hotarat sa renunti la vise, ai incetat sa mai crezi in fericire si-ai uitat de perfectiune. Si atunci te loveste marea intrebare: Pentru ce am trait eu de fapt? Care a fost rostul meu in viata? Ai sa gasesti tot felul de explicatii (in realitate sunt doar scuze) care mai de care mai elaborate si-ai sa incerci sa-ti enumeri realizarile (care nu includ fericirea). Si poate ai sa te convingi ca ai avut totusi un rost. Dar in adancul sufletului tau vei sti ca te minti singur si ca ai ratat unica sansa (unica pentru ca ai o singura viata) de a fi fericit implinindu-ti visul, in momentul in care ai renuntat la speranta, la lupta.
Ne credem realisti, cand in esenta nu suntem decat pesimisti. Eu zic ca implinirea viselor care duce la fericire, care te face sa crezi in perfectiune, sunt subiecte asupra carora merita sa reflectam, inainte de a fi prea tarziu.



Găseşte curajul de a fi tu însuţi, chiar dacă încă nu ştii cine eşti!