Knowledge and human power are synonymous

Oare cum putem afla impactul proceselor de comunicare nonverbala asupra succesului nostru? Daca am fi lideri politici sau presedinti de stat, cunoasterea si folosirea nonverbalului face intr-adevar diferenta fata de contracandidati. Insa cand vine vorba de afaceri, iata cateva criterii la care ne putem raporta: oportunitatea de feedback, codurile mesajelor, puterea multiplicativa, puterea de a pastra mesajul si puterea de depasi selectivitatea. Astfel, plecand de la aceste criterii, comunicarea fata-in-fata, care este in proportie de 93 % guvernata de elemente nonverbale, ofera oportunitatea perfecta pentru un feedback rapid pentru persoanele angrenate. Mai mult, ofera o multitudine de mesaje codate, care sunt comunicate la diferite nivele in feluri cat mai variate. Furnizand puterea de a depasi selectivitatea, interactantii nu pot schimba canalul de comunicare. Insa, haideti sa vedem cum functioneaza toate acestea in situatii reale de business.
Spuneam ca unul dintre avantajele comunicarii fata in fata este acela de oferi feedback. Prin citirea acestui feedback, omul de afaceri poate sa isi adapteze continuu comportamentul pentru a intalni nevoile “speciale” ale persoanei din fata sa. Ca un exemplu al importantei primirii acestui feedback, persoanele care lucreaza in asigurari trebuie sa fie deschise la acest proces atunci cand fac o prezentare. In loc sa fie prea implicati in procesul livrarii prezentarii in fata prospectului, ei ar trebui sa descopere ceea ce gandeste acesta.
Iar pentru aceasta, ei trebuie sa se opresca din demersul lor, sa se uite si sa asculte. Nu degeaba avem doua urechi si doar o gura! In momentul in care asculta prospectul, este necesar sa se uite la limbajul corpului acestuia. Atunci trebuie depus un efort suplimentar pentru a observa ceea ce comunica limbajul corpului si ceea ce inseamna acel lucru pentru prezentare. Sa merg mai departe sau sa ma opresc aici pentru ca nu este interesant?
Semnale care tradeaza minciuna
Un alt aspect important in zona de business este descoperirea indicilor care dezvaluie minciuna. Sunt profesii, cum ar fi cele medicale, doctori, asistente, care sa fie reconfortanti indiferent de diagnoza care se identifica. La fel se intampla si in diplomatie, in avocatura sau in politica sau in business. Multe dintre aceste persoane invata sa se controleze si isi reduc foarte mult acel tip de comportament ce poate indica disconfort de toate tipurile. Marea majoritate oamenilor nu percep, cel putin constient, acest tip de semnale, poate doar cei care au o intuitie buna sau o judecata buna.
Iata cativa indicatori ai minciunii, in care au fost descoperite, prin analizarea miscarilor corpului urmatoarele: o descrestere a frecventei gesturile simple ale mainii, insa o crestere a contactelor mana-fata (atingerea nasului, acoperirea gurii, jucatul cu mana prin par sau atingerea spracenelor, tragerea lobului urechii), sporirea miscarilor de schimbare a pozitiei corpului (o persoana care nu are stare), folosirea cu obstinatie a miscarii unei singure maini, care pare sa-i indeparteze responsabilitatea persoanei in cauza. Desigur, mai exista si alte variatii aproape invizibile ale expresiilor faciale, care, in momentul in care sunt identificate pot fi unele dintre cele mai bune indicii ale minciunii.
Comunicarea nonverbala- esentiala in vanzari
O alta convingerea a mea este ca elementele comunicarii nonverbale sunt extrem de importante in vanzari. Fie pot sa arate daca prospectul este nerabdator, sceptic sau entuziast si interesat in timpul prezentarii. De unde reiese frumusetea nonverbalului in vanzari? Prospectul iti furnizeaza toate aceste informatii nonverbale fara a fi constient de ele. Daca acesta face frecvent contact vizual, se lasa pe spate pentru a asculta si se apleaca in fata pentru a vorbi, probabil va raspunde pozitiv la prezentarea ta de vanzari. Insa, atunci cand este nerabdator, se joaca cu obiectele, daca pare nelinistit, sigur nu este interesant de ceea ce ii prezinti.
De retinut pentru vanzari este antrenarea persoanelor responsabile pentru observarea oricarui fel de comportament negativ care va putea conduce mai traziu la pierderea vanzarii. De exemplu, pentru cei care lucreaza in domeniul asigurarilor, una dintre provocarile acestora este sa trateze diferentiat toate persoanele pe care le intalnesc. De aceea, in functie de tipurile comportamentele pe care le gaseste, acestia trebuie sa fie antrenati in indentificarea elementelor nonverbale pentru aceste tipuri si mai ales, cum sa ii abordeze pentru a avea succes.

Oamenii de succes se comporta ca si cand ei stiu ceea ce au de facut. Faptul ca deveniti constienti de anumite aspecte ale comunicarii nonverbale (care este un domeniu extrem de vast de studiat si investigat) va poate ajuta sa va transmiteti mesajele mai usor si sa preveniti neintelegerea lor. O strangerea de mana poate transmite un mesaj de acceptare daca este ferma si confortabila. Atunci cand ascultati, trebuie sa va aplecati usurel in fata, sa pastrati linistea si sa va concentrati la ceea ce spune persoana din fata voastra. Aici sunt doar cateva exemple de comportamente nonverbale care va pot da feedback si comunica anumite mesaje, ideal ar fi sa se “prescrie” un anumit tip de comportament nonverbal pentru fiecare profesie. Pana atunci, comunicati nonverbal zi de zi si ceas de ceas!
 

10 Things to Know About Applying for a Nonprofit Job

Is getting paid to make the world a better place your dream job? Here are 10 things you should know about making the transition to a nonprofit:
1. Nonprofits have all the same types of jobs as the for-profit sector—and then some. Just like businesses, nonprofits need accountants, web designers, managers, editors, and I.T. specialists, so there’s a good chance that whatever you do now has a counterpart in the nonprofit sector. On top of that, nonprofits have additional roles too, like volunteer organizers, fundraisers, and grant writers.
2. Nonprofits have fewer resources. Often—but not always—you’ll find nonprofit organizations have less money for salaries, plush office space, staff expansion, training, and other resources that help an organization run smoothly. It’s common for nonprofits to be understaffed, so you might be expected to wear several different hats. And if you’ve been working in the for-profit sector (as opposed to being straight out of college), you should probably expect a pay cut.
3. Passion matters. Like any employer, nonprofits screen candidates for skills and the ability to do the job well. But they also look for people who are really interested in their organization in particular—someone who specifically wants to work there, or on the issue they work on. They often look for employees who won’t see work as a 9-to-5 job, but who will really care about what they’re doing. That means they’ll be more likely to put in extra hours, go the extra mile, or make do with limited resources.
4. But passion will only get you so far. If you have passion for the issue but lack the skills to do the job well, that passion won’t take you very far. Be prepared to show you have the experience and skills to excel.
5. Your cover letter is key. Your cover letter is always important, but especially so for a nonprofit job. Use it to talk about why you care about the issue and the organization.
6. Drop the jargon. Make sure your resume doesn’t contain jargon that won’t make sense outside your industry. (You should do this for any job, of course. But particularly when applying at nonprofits, industry jargon can mark you as someone who won’t adapt well to the culture.)
7. Speak the language. Nonprofits have different terminology than the for-profit sector. For instance, you’re seeking work with their organization, not with their company. (Nonprofits aren’t companies.) They deal with donors, not shareholders or customers, and they often have an executive director rather than a CEO.
8. There’s a different bottom line. In business, the bottom line is financial. For nonprofits, it’s about having a positive effect in the world. You’ll be expected to share that perspective too, which can often mean longer hours at lower pay.
9. Make it clear up-front that you know what you’re getting into. If you’re moving into nonprofit work from the business world, hiring managers will appreciate knowing that you’re prepared for the differences you may encounter, particularly when it comes to pay structure.
10. Don’t believe the myths. While some nonprofits fit the stereotype of having a more laid-back, less rigorous culture, that doesn’t apply to all organizations. There are plenty of fast-paced, demanding nonprofits; in fact, there’s a growing movement in that direction. And that's good news for everyone who cares about making a difference in the world.
The Nonprofit Leader's Guide to Getting Results and former chief of staff of a successful nonprofit organization, where she oversaw day-to-day staff management, hiring, firing, and employee development. She now teaches other managers how to manage for results.

Auto-controlul

„Demonstrezi cine esti cu adevarat, nu prin atitudinea pe care o ai in perioadele de siguranta si de liniste, ci prin atitudinea pe care o ai in momentele dificile si in incercarile vietii”. Cat de adevarat. Calitatea noastra, ca fiinte umane, se vede cu mult mai bine in infruntarea unei probleme, decat in momentele lipsite de griji.
Oricine poate fi pozitiv, politicos si amabil, cand lucrurile merg bine. Ceea ce ii distinge pe oamenii cu caracter extraordinar de ceilalti este reactia pe care o au atunci cand viata ii confrunta cu una dintre inevitabilele sale obstacole. Acestia nu se prabusesc, nu se dau batuti. Gasesc in ei insisi resursele pentru a arata lumii latura lor cea mai buna, chiar mai mult decat in imprejurarile obisnuite.
Nici o viata nu e perfecta; a mea in niciun caz. Cu totii avem de infruntat probleme mai mici sau mai mari. Chiar in acest minut, exista parinti care pierd un copil. Chiar in acest moment, cineva a suferit un accident care ii va devasta pe cei dragi. Suferinta, pierdere, deceptii.
Nimeni nu trece prin viata fara a trai aceste incercari. Dar avem puterea de a alege sa ne ridicam deasupra circumstantelor exterioare. Avem intotdeauna optiunea de a ramane puternici si pozitivi atunci cand lucrurile merg prost.
Avem dreptul de a transforma pietrele de incercare in puncte de sprijin, de a ne folosi de obstacole pentru a ne construi o viata mai buna. Nu e vorba de sloganuri motivationale. Cred in acest adevar!
Auto-controlul in momentele dificile. Asta ii deosebeste pe lideri de mase. Este o minunata calitate, care ii inspira pe altii si care demonstreaza un spirit superior. Este o trasatura de caracter care va permite sa va construiti o viata minunata, de care veti fi mandri la sfarsitul ei.

Viata de dupa FMI

Guvernul de la Budapesta a refuzat adoptarea de noi măsuri de austeritate pentru a se încadra în ţinta de deficit impusă de Fondul Monetar Internaţional şi a rupt acordul cu instituţia financiară. Premierul Orban a recunoscut că este posibilă o creştere a deficitului la 4,1% faţă de ţinta de 3,8% în acest an. În plus, pentru 2011 deficitul bugetar ar putea ajunge la 4,5% din PIB în condiţiile în care se doreşte o creştere economică de 2,6%.

Este adevărat că o depăşire a ţintei de deficit poate avea efecte negative în ochii reprezentanţilor UE şi ai investitorilor de pe pieţele financiare, de care Ungaria este dependentă oarecum pentru a-şi asigura finanţarea.
Cu toate astea, cotaţiile forintului în raport cu euro şi-au revenit, la sfârşitul lunii iulie, la nivelul de dinaintea anunţului privind ruperea acordului cu FMI (17 iulie 2010). În aceste condiţii, socoteala de acasă a premierului Orban pare să se potrivească deocamdată cu cea din piaţa financiară.
Emisiunile de obligaţiuni lansate la doar două săptămâni după ce misiunea FMI a fost trimisă la plimbare s-a bucurat de un real succes, valoarea totală a titlurilor vândute depăşind cu şapte miliarde de forinţi (245 de milioane de euro) oferta iniţială de 20 de miliarde de forinţi (circa 700 de milioane de euro).
Dobânzile pentru emisiunile cu maturi­­tăţi cuprinse între trei şi zece ani s-au situat în intervalul 7,06% şi 7,19% pe an, niveluri practic ne­­­schimbate faţă de cele obţinute în perioada în care era în vigoare acordul cu FMI. Dacă Budapesta se bucură de încrederea investitorilor, în absenţa FMI, Bucureştiul, care este legat ombilical de Fond, nu a reuşit aceeaşi performanţă. Emisiunea de obligaţiuni lansată la sfârşitul lunii iulie de Ministerul român de Finanţe n-a putut fi plasată din cauza dobânzilor exagerate cerute de bănci.
Atitudinea României, care a adoptat unele dintre cele mai dure măsuri de austeritate din Europa, pentru a reduce deficitul bugetar la 6,8% până la sfârşitul acestui an, ca o condiţie de continuare a acordului cu FMI, nu se reflectă deocamdată în atitudinea investitorilor. În schimb, Ungaria îşi păstrează credibilitatea, cel puţin până-n prezent. Ironia face ca Ungaria să fi fost preferata FMI datorită măsurilor de reducere a cheltuielilor şi creşterea veniturilor bugetare introduse încă din 2006.
Din punct de vedere al cursului de schimb, leul a avut o evoluţie asemănătoare cu forintul, cu diferenţa că eforturile BNR de atenuare a deprecierii leului în raport cu principalele valute au fost mult mai evidente decât cele ale băncii centrale maghiare. Pentru România, o depreciere a forintului nu va face decât să crească competitivitatea importurilor provenite din Ungaria, ceea ce va adânci şi mai mult deficitul de cont curent.
Între­ruperea negocierilor dintre FMI şi Ungaria în­­­­seamnă că finanţarea deficitelor va fi asigurată exclusiv din împrumuturi contractate de pe piaţa financiară. Există economişti care consideră că, fără ajutorul instituţiilor finanţatoare internaţionale, Ungaria nu va putea să-şi îndeplinească obligaţiile în următorii doi ani. De exemplu, Peter Montaldo, analist la Nomura, crede că posibilitatea Ungariei să se finanţeze singură, fără ajutorul FMI, este „un mit", şi că, după alegerile locale de la sfârşitul anului, vor fi reluate negocierile. Ungaria trebuie să achite 5,25 miliarde de euro în perioada 2011-2012, iar încheierea unui nou acord cu FMI ar fi permis ca o bună parte din această datorie să fie reeşalonată.
Executivul maghiar continuă însă negocierile cu UE, promiţând să se încadreze într-un deficit bugetar de 3,8% din PIB până la sfârşitul acestui an, pentru ca anul viitor să coboare sub limita de 3%. „Dacă ne vom înţelege cu UE şi vom ajunge la nivelul de 3%, atunci ne va fi mai uşor să atragem fonduri de pe piaţa financiară", declară optimist Orban.
Ca alternativă la impunerea unor noi măsuri de austeritate, Ungaria a preferat să introducă o taxă de 0,25% pe cifra de afaceri a instituţiilor financiare, venitul suplimentar fiind estimat la 200 miliarde de forinţi (700 milioane de euro) doar pentru 2010. În plus, plafonarea salariilor la maximum două milioane de forinţi pentru bugetari se aplică şi companiilor la care statul este acţionar majoritar, inclusiv angajaţilor Băncii Centrale.
Premierul maghiar susţine că modalitatea prin care va fi atins obiectivul stabilit nu este subiect de negociere, deciziile de politică fiscală aparţinând exclusiv Executivului de la Budapesta. Banca Central-Europeană a criticat micşorarea salariilor angajaţilor din Banca Naţională, considerând că asemenea măsuri pun la îndoială independenţa politicii monetare. Orban a respins aceste acuzaţii, spunând că sunt o „insultă la adresa suveranităţii Ungariei".

Selectia de personal

1. Anticipează aisbergul!
Modelul Aisberg este cunoscut mai ales în domeniul comunicării și își are rădăcinile în "modelul aisberg al conştiinţei" al lui Sigmund Freud.
Freud a comparat comportamentul uman cu un aisberg plutitor. Presupunerea lui a fost că, în comportamentul nostru situațional de zi cu zi suntem conștienți de doar 10-20% din ceea ce ne determină comportamentul. Cu alte cuvinte 10-20% din comportamentul nostru este un comportament conştient, reprezentat prin ceea ce este vizibil deasupra suprafeţei apei. 80-90% din motivația pentru comportamentul nostru este inconştient şi este reprezentat de ceea ce este scufundat sub suprafața apei.
Presupoziţiile fundamentale ale modelului au fost deja aplicate în multe domenii diferite. Acest model nu este doar un pilon-cheie al teoriei comunicării, ci este folosit, de exemplu, și în legătură cu dezvoltarea organizațională, psihologie educaţională, managementul proiectelor şi/sau cultură corporatistă.
Modelul Aisberg prezentat aici (figura de mai jos) se referă la selecţia de personal. Ce procentaj din profilul unui candidat pot cunoaște companiile în timpul procesului de angajare? Ce procentaj rămâne ascuns?
2. Evită efectul Titanic
Secțiunea reprezentată de partea aisbergului aflată sub nivelul apei (80-90%) este decisivă pentru integrarea și retenția noilor angajați într-o companie și pentru performanţa pe termen lung. În procesul de recrutare-selecție există pericolul ca relația profesională să sufere, dacă compania nu descoperă adâncimile şi nu recunosc în prealabil semnalele de avertizare. Iar acest lucru are întotdeauna un impact asupra întregii echipe.
Instrumentele de evaluare persolog sunt vitale tocmai în acest cadru, al cunoașterii dincolo de suprafață. Ele nu analizează competenţele profesionale ale candidatului, ci abilitățile personale și sociale. Cu ajutorul instrumentelor persolog identificați candidatul care se potriveşte cel mai bine cu locul de muncă.

Oare De Ce ...??!!!

Unul dintre primele lucruri pe care trebuie sa le faca un ziarist (de economic, cel putin) este - la fel ca orice copil mic - sa intrebe “de ce”. De cate ori (v-)ati pus aceasta intrebare in ultimii ani?
Acum vreo doi-trei ani Romania era pe val. Crestere economica, salarii mari, credite pe toate drumurile, El Dorado imobiliar, chef de viata, vacante si in general consum. Mai ales pe datorie. Cum oare sa se intrebe cineva DE CE se faceau asa usor banii, atata vreme cat orice strategie aducea cresteri de "doua digituri". Sigur, asta nu ar fi schimbat cu nimic cursul istoriei si venirea crizei, dar, macar, ne-ar fi permis sa ne cunoastem un pic mai bine in momentul in care ar fi venit tsunami-ul financiar, cum il alinta toata lumea.
De vreo doi ani si ceva, in Romania a venit criza. Adusa de afara, ca o raceala puternica, care nu mai trecea cu niciun medicament, nici chiar cu panaceul universal al romanilor, celebrul placebo, folosit cu succes mai ales in ultimii 20 de ani, construit insa dupa aceeasi reteta valabila de 50 de ani. Din nou, nimeni nu se intreba DE CE ziaristii care prevesteau apocalipsa erau ignorati de atotstiutorii manageri sau (mai ales) guvernanti si DE CE s-a simtit atat de profund criza la noi (dincolo de niste explicatii banale si facile, precum "nici cei de afara nu au anticipat", "a fost o surpriza", "cea mai grea criza de dupa 1929", "asa ceva nu ai cum sa prevezi, cu atat mai mult sa preintampini"). .
Sigur, nici raspunsul la aceste intrebari nu ar fi schimbat, probabil, momentul cand Statele Unite, apoi Europa (si pe cale de consecinta si Romania, ca efect) si-ar fi revenit, dar, macar, ne-ar fi permis sa ne cunoastem un pic mai bine capacitatea de a administra banii - sau mai bine zis lipsa banilor - si nu ar fi trebuit sa platim dobanzile pe care le vom plati in anii ce vor veni. Pentru ca desi optimismul incepe usor-usor sa revina in lumea financiara - tot cu ajutorul presei mult-hulite-si-gasite-responsabile-pentru-dezastru - Romania se afunda pe zi ce trece in propria criza. De cate ori ati auzit in interpelarile parlamentare pusa intrebarea DE CE? De cate ori a justificat Guvernul DE CE a decis o masura sau alta, dincolo de cateva note de fundamentare, pentru care un middle manager dintr-o multinationala ar fi fost in cel mai bun caz penalizat cu 10% din salariu.
Piata e libera, la fel si preturile. Declarativ, asta suna foarte bine si un astfel de argument nu poate fi combatut, mai ales pentru un popor pentru care visul libertatii american inseamna doar imbogatire, nu si falimente, doar lipsa constrangerilor (libertate), dar nu si respectarea normelor (disciplina).Stie vreunul dintre ministri - urmariti cu atentie declaratiile recente ale domnului Tabara - cum se formeaza in realitate preturile si DE CE sunt atat de mari/mici? Cu sau fara criza, lista DE CE-urilor creste pe zi ce trece si, in lipsa unor raspunsuri pertinente, risca sa creeze o nebuloasa pe care nici macar clarvazatoarea Carmen Hara sau caracatita Paul nu ar mai putea sa o desluseasca. DE CE nici macar primul-ministru nu a stiut de stimulente?

DE CE nu stie nicio autoritate exact cati romani au doua sau mai multe case - daca tot se aproba si se respinge impozitul progresiv pe case -, desi cheltuielile publice pentru software si hardware sunt de zeci si sute de milioane de euro?
DE CE nu stie nimeni cati angajati lucreaza in fiecare luna la stat si pe ce pozitii, pentru a nu mai arunca din burta procente de reducere a numarului de angajati sau a fondului de salarii alocate?
DE CE trebuie acceptate conditiile FMI-ului pentru a primi un imprumut?
DE CE nu e pedepsit niciun parlamentar care voteaza gresit (e adevarat ca o greseala recunoscuta e pe jumatate iertata, dar, pe cale de consecinta, ar trebui si pe jumatate pedepsita)?
DE CE e un lucru bun/rau sa avem taxe mari? Sau DE CE e un lucru bun/rau sa avem taxe mici?
DE CE e un lucru bun/rau sa avem deficit bugetar mare?
Si, poate, mai important decat toate: DE CE atunci cand se intampla astfel de lucruri si nu exista raspunsuri la aceste intrebari, nimeni nu intreaba in continuare DE CE?